Fericirea


Atâtea suflete pierdute, fericirea stă departe.

E închisă-ntr-un sicriu și cară mii de lanuțuri în spate.

O descriu cu lacrimi în privire, căci pentru mine moare.

Singurătate mă dorești, subtil mă-npingi la groapă…

Numai dorești să mai trăiesc, să mă poftești să pier.

Lumina selenară pătrunde în văzduh

Îngerii îmi sunt aproape, dar încotr-o mă duc?

Fericirea mea, evadează din sicriu.

Nu lăsa să-mi zacă-n suflet, amintiri cu spini.

Te rog nu-mi fii în viață trecătoare.

Persistă lângă mine, te-ngrijesc ca pe o floare.

Pământul ăsta e sihastru, dar pe noi ne ține.

Am lăsat ploi acide să cadă, am privit soarele prin nori

Dar n-am găsit răspuns la întrebare, unde oare suntem noi?

Drumul ăsta e spre tine, dar este plin de gropi.

Care mai de care mai ciudată, și la căpătâi au cruci.

N-am înțeles că m-ai uitat și spre tine tot veneam.

Dar drumul ăsta s-nfundat și m-am pierdut pe mine.

                                                                                                   Ne găsiți și pe Facebook

Anunțuri

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s