Exact ce lipseşte – Partea a III-a


-Hahaha!   Nu te mai lăuda că ai rupt tu scena… dacă nu eram eu,  erai praf. Te-ai fi mişcat ca un poliţist beat la parastas, pocnind din degete şi uitându-se după gagici varză. Adică nu mişto, aşa, ca mine.

Face din ochi un ;;) și continuă să râdă. Un râs complice, nicidecum disprețuitor.

-Eu știu că le-ai iubit pe altele, și că le-ai iubit mult. (Aici a făcut o scurtă pauză, în care presupun că mi-a căutat privirea cu coada ochiului.) Dar eu nu vreau asta. Adică,nu încă. Eu vreau să mă distreeez!  (Încerca să păstreze un ton relaxat şi relativ indiferent, dar se vedea că nu prea îi iese.)

Ce are asta, mă? Nici nu ne-am trezit bine și mă împresoară cu vorbe de duh? De fapt,  stai că eu am închis ochii și am mai ațipit vreo juma’ de oră. Între timp ea se ridicase; stătea în fund acum, își trăsese perna și se uita la mine oarecum de sus. Și la propriu și la figurat. Acel „distreeez” a fost singurul cuvânt la care a zâmbit cu toată fața și a mai și ridicat mâinile în sus într-un gest copilăresc.

-Ăăă…da…sună bine.

Ce să-i zic? Cum să reacționezi la asemenea atitudine? Cum să zici ceva potrivit care s-o facă să se simtă bine și vrută, când știi că nu simți ce ar trebui să simți? Ok, vrută, asta poate reușesc.Și mă dau înspre ea, o sărut, continui cu mâinile apropierea, pipăind-o, mângâind-o, în încercarea mea de a face o recapitulare a ceea ce a fost aseară. Un rezumat. O reluare, o măslină, o atenție, o mică nebunie. Mai pe românește, coitus.

-Aaa, acum ți-ai revenit…

Poftim? Ce căcat vrea să zică cu asta?

-Ce căcat vrei să zici cu asta?

-Am venit aseară, ai mormăit ceva, după care te-ai trântit în pat cu fața în jos. Pe mijlocul lui. Încălțat. Nici măcar nu-ți dăduseși geaca jos. A trebuit să te dezbrac, să te împing mai-să-cazi-din-pat, să…

-Ok, ok , am înțeles. Lasă-mă să mă revanșez atunci. Și dau să o sărut din nou.

-Nu, nu acum. Trebuie să mâncăm.

Și se ridică, îndreptându-se spre bucătărie.

Aaah, ce filme îmi dai ! Și…omg, ce bine ți se văd fesele , chiar cu chiloții ăia bătrânești, pentru că ești numai în tricou. Știi tu ce știi. (trebuie să mâncăm?!? Fetele astea și cu atitudinea lor de trebuie-să-trăiești-sănătos-și-feng-shuy…)

Mă ridic și , cu toată seriozitatea pe care o aveam în stoc, mă hotărăsc să călătoresc și eu. Destinația: Bucătăria; of course. Mă așez la masă și o dezbrac din priviri cât face ea alea 4 ochiuri. Scot o țigară din pachetul meu boțit de Kent lung, dau să mi-o aprind. Caut foc, foc n-am , mă uit înspre aragaz. Prea târziu, întinde mâna stângă și-mi aprinde EA țigara. Cu dreapta face dos –  deși suntem în casă – să zicem așa, de dragul artei.

Mâncăm. (nu are rost să descriu scena mic-dejunului cel de taină. Am mâncat dom’le, și atât!)

Ne întoarcem încet, cu răbdare, în dormitor. Acum avem burțile bucuroase amândoi (cel puțin așa crede ea) și e timpul să bucurăm și alte părți ale corpului. Păi da , no?

O sărut, îi mângâi părul, fața, după care pornesc în jos (și falangele-mi erau roți) până la mijlóc. O strâng tare, nu-i dau drumul vreo 10 secunde. Continui până la fese, unde mă opresc, că mai jos n-ajungeam. Hehe. Ea se revoltă, îmi dă mâinile la o parte la modul „fuck dat shit” , mă împinge pe pat, se suie pe mine. Dă de vreo două ori din părul ei bălai, descriind astfel niște cercuri cu capul (sau elipse, mai degrabă? Hm…who the fuck cares?) știi tu, ca-n filme.  Pe măsură ce continuă să mă sărute îmi zic, mamă, dacă nu mă fuți bine iubeşti aşa cum trebuie , am făcut tot circul ăsta degeaba.

Mă răsucesc, și trec eu deasupra. Nu te las pe tine, nu deocamdată. După ce începem poți să faci ce vrei…Nu că te-aş lăsa eu din proprie initiative, dar e cam greu să mai am vreo pretenţie când sunt acolo, fac ce fac şi simt ce simt. Adică fizic. Strict fizic. No strings attached şi alte treburi.

Și începem. Mă rog, cel puțin așa am crezut eu. Că mi-a dat pantalonii jos doar să se joace. Să mă excite și mai tare, să mă vadă cum înnebunesc. Un aperitiv, o treabă, o amăgeală.  Nu ne-am început decât peste vreo juma’ de oră, când eram „bâtă” deja. Adică nu de prostie, ci de bucurie. Adică…poţi să zici că m-a şi “prostit”. Adică…mă rog, se înţelege. Aici iar nu are loc să descriu. Se înțeleg țipetele, zgârieturile pe spate, că se ferea de privirea mea ca să nu-mi dau seama cât de mult îi place, (sau aşa am vrut eu să cred, în mintea mea de mascul macho-man) modul eliberator în care am răsuflat „ușurați” amândoi când am terminat. (Când am terminat a treia oară, vreau să zic, că dor nu credeai că mă ține o oră jumate de la primul număr.) Se înțelege că am avut parte de toate la superlativ.

După. Țigara de după. Ea se uită pe geam, pierdută parcă undeva, într-un vis frumos de iarnă. Ca în fetița cu chibriturile, doar că ea avea o brichetă şi țigări. Și mi-a aprins-o iar pe a mea.

-Știi, ai fost vreodată cu trenul iarnă, să fii atent la peisaj? Să treci pe lângă un râu, să te uiți la el , să vezi cum îl pălmuiește vântul, când el e deja aproape înghețat? Ai văzut așa ceva? (știam că e mai degrabă o întrebare retorică; n-aveam eu cum să știu ce știe ea, ce filme i-ar fi dat acel petic de lichid incolor pe lângă care o fi trecut în drumul spre București. Așa că nu i-am răspuns, înţelegând că trebuia s-o las să-şi termine discursul. Aşa că doar stăteam acolo, uitându-mă la ea cu un tont şi încercând să-mi imaginez ce naiba urma ea să-mi zică.) Îți dai seama cât de frig îi e râului? Îți dai seama cât de singur se simte, și nimeni nu vine să-l mângâie?

Prima mea reacție a fost la modul „fatooo, ce filme îmi dai!!!” Însă, după ce și-a luat privirea de la geam și și-a îndreptat -o înspre mine, am înghețat. Ne simțeam mai singur pe mine și mai rece pe ea decât ce îmi descrisese  mai devreme. Clar, ea era râul.

Ce noroc că fix în clipa aia îmi sună telefonul. Ok, de băut. Diseară, bun.

-Cuuum? Te duci la bere fără mine? Şi bulbucă ochii de parcă n-a mai văzut fantome şi oameni cu barbă.

Ce ți-a trăsnit? Erai melancolică mai devreme. Trenul, râul, singurătatea, alea alea. Urma, probabil să-mi dezvălui vreun secret mare de-al tău, sau să te uiţi în ochii mei în continuare cu privirea aia pătrunzătoare până reuşeam eu să scot ceva interesant sau inteligent pe gură, să o ţin în pas cu nivelul discuţiei. Sau până te luam, te trânteam în pat şi o mai făceam o dată. Da, asta mi-ar fi plăcut, doar că începeau să mă doară gonadele de acuma. Acum, că ai auzit de băutură şi că eu o să fiu acolo, trebuie ŞI TU să fii acolo.  Stai, că-mi placi, că-ți revii  ușor.

-Ăăă…it’s more of a guy thing…

-A, înțeleg, nu-i problem. Atunci mergi să bei  cu mine acum.

-De ce? Ți se pare că n-am băut destul aseară?

-Nu, doar că vreau să fii deja puțin amețit când ajungi acolo. Să nu te dai la fete. Hihi.

Nu ştiam dacă zice asta doar în glumă sau cum o zice, dar m-am speriat un pic. În primul rând, pentru atitudine (adică ce, ocazionalele întâlniri ale noastre care se terminau cu sex aveau să devină ceva mai mult? Chiar trebuia?), în al doilea rând pentru mintea ei diabolică. Totuşi reacţia mea a fost – surprinzător şi pentru mine – următoarea:

-Maaamă, ce filme îmi dai!!! (nu mai știu dacă am zis asta cu voce tare sau dacă a fost doar un țipăt interior. Dar gesturile mele oricum i-au arătat că sunt impresionat)

Am ieşit împreună din casă. Totuşi, n-am mai apucat să ajungem nicăieri în acea seară.

Anunțuri

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s