Salcâmii


Se scuturau salcâmii sub pașii mei greoi

Crengile lor frumoase se frâng sub privirea mea.

Se scutură salcâmii de-atâta nemurire

Astmatic la inspir parfumul în plămâni

Florile lor îmi încețoșează gândurile și privirea.

Cad la umbra lor, ce dulce-i preludiul  spre moarte.

Atât de neajutorat sunt și ei mă privesc cu jale

Sunt victima iubirii lor, ce sentiment de teamă

Liniștea-mi cuprinse corpul, pășeam subtil spre rai.

Aș fi vrut să le vorbesc dar nici nu mai am grai.

Scoarța lor aridă îmi mângâiau obrajii palizi.

Iar palemele dragei mele nu-mi redau viața

Lacrimile ei îmi stâpâneau setea imensă…

Iar frunzele umede îmi răcoresc sufletul pierdut.

Reclame

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.