Ascuțitoare


Ascuțitoare vorbe plâng în grădini de mărgăritar.

În apusuri dezbrăcate fluturii în ploi tot cad.

Nostalgia primăverii persistă peste noi.

Iar lacrimile tale se pierd printre pernele moi

Ascuțitoare vorbe plâng, cu lacrimi de argint

Statui de ceară mă blesteamă căci pentru mine ard.

Și mă-ncălzesc la umbra lor cu sufletul pe jar…

Mi-am cărat  trupul pe picioare la spital

Și l-am lăsat apoi să moară-n agonie.

Umerii osteniți de-atâta ură, refuză să mai care

Sufletul ce mi-a fost ca o barieră spre drumul meu spre univers.

L-am așteptat  să-agonizeze, încolțit de-atâta nepăsare

Și  ca un mârșav l-am mințit că așa este mai bine

Să fie mort și trist așa ca mine.

Reclame

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.