Dramaturg


Afară soarele a uitat, să mai iasă pentru mine.

Mă-ncălezesc de-o bună vreme, la o lumânare veche.

Și-afară ninge cu nevroză, iarna cântă ne-ncetat

Prin viscolul ce trec mă simt așa de neînsemnat.

Și orașul abandonat, pare că mă tot privește

Iar durerea lui profundă pare că mă obosește

Și-afară ninge de o vreme,ninge ca-ntr-un cimitir…

În jur atâtea suflete pierdute și moartea nu le alege

Blestemul ăsta solitar de mine vrea ca să se lege.

Dar în parcul ăsta pustiit privirea mea rămâne rece.

Și-afară ninge ca-ntru-un cimitir….

Iar pașii mei se uită se uită într-un cimitir.

Pe alea resemnată eu niciodată numai vin.

Ca un dramaturg de vise la picioarele morții mă înclin.

Poezia face parte din volumul de poezii ” Propriul Dramaturg „

Reclame

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.