Supernatural


„aduse din Italia;
sunt un amatooor de călătorii”
zise vârcolacul
cu un zâmbet liniştit, demenţial
uitându-se cu drag la domnişoara roşcată
speriată toată
dar nu lipsită de speranţă
ce stătea în faţa lui

„nu sunt din …argint, cumva?”
replică ea apucând unul din cuţite,
admirându-i strălucirea în lumina puternică a becului

„ba da.
aşa îşi păstrează calităţile carnea cel mai bine,
dacă o tratezi fin
cu ustensile de lemn şi de argint.
sunt un perfecţionist!”
spuse, luându-şi un aer misterios

(între timp se apropiase de el destul de mult)
„dar nu e periculos pentru tine?”
era aproape şocată că el nu-şi dădea seama.
era la jumătate de metru de el

„dar, vai, cum, domniţă, să-ţi imaginezi
că există viaţă fără riscuri
şi de ce mi-aş irosi avuţia pe bucate
care nu sunt cât de delicioase pot fi ele, sută la sută?
sunt un gurmaaand”
reveni la zâmbetul iniţial, accentuându-l parcă
„ştiu, asta e nesăbuinţă
şi uneltele astea s-ar putea să-mi aducă sfârşitul într-o bună…”

dar nu mai apucă.
lama bine ascuţită intrase adânc în piept
şi ajunse până la inimă.

„Doamne, cât am îndrăgit cuţitele astea…”
apucă să zică cu glas stins
în timp ce se prăbuşea

Anunțuri

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s