Destin


Pleoapele-mi sunt grele…

Stau treaz în viziune și-n clipe.

Tu stai și mă privești cum inima-mi pulsează vise.

Imaginare păsări îmi tot dau târcoale

Și amăgitoare vise îmi tot vorbesc…

În glas îți simt simt durerea și nevroza

Și pe buze îți stau lacrimile…

Și nu înțeleg putrefacția dintre noi

Mă doar atât de tare cuiele din suflet

Și tu le adâncești mai rău.

Sinucigașe vorbe îmi răsună-n cap

Că la răscruci de gânduri sunt dezorientat.

Aripile-mi sunt ude iar privirea adormită

Și mâna-mi e istovită de atâta scris.

Bat în lemn de teamă,că astăzi voi murii.

Și-mi stau crucile de o parte și de alta a luncii…

Pe toate să le car și să le duc la suprafață

Că doar una dintrele ele, îmi va sta la cap.

Ce destin prea blestemat, că n-am crezut în el

Și-acum ma îngropat în sufletul unui pom.

Reclame

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.