Exact ce lipseşte – Partea a II-a


Dimineața. Alarma. Deschid ochii. Mă urăsc, pentru a mia oară, că nu m-am culcat mai devreme, să mă trezesc și eu ceva mai odihnit. Dar primele 5 secunde au trecut, încep să-mi recapăt memoria și să mă urăsc de-a binelea pentru că, eeei..amintirile mă chinuiesc. Off…crudă soartă. În fine, mă spăl pe dinți, mă îmbrac, mănânc, etc. Ajung la metrou. Aștept două minute, ajunge, intru, mă așez jos total lipsit de chef. Atenție, se închid ușile.

Gorp. Fnark. Schmegle. (care v-ați uitat la episodul ăla din 2,5 men, știți ce zic). Oricum ar fi, oricât de aiurea ți s-ar părea, eu o să fac pasul. O să o fac și o să mă bucur de alegerea mea și o să mă bucur de fiecare secundă pe care o s-o savurez făcând lucrul ăla la fel ca înainte. Poate îți vei da tu seama, poate îți vor spune prietenii tăi sau, poate, o să simți pur și simplu o energie care trece prin tine și o să-ți spună că totul s-a schimbat. O să fac asta; trebuie să fac asta, pentru mine! Să pot trece mai departe… Da,o să mă uit la Supernatural! Mda, nu-mi vine să cred că n-am avut până acum curajul timpul necesar.(Supernatural , serios?!? , probabil te întrebi, dragă cititorule, în timp ce citești aceste rânduri cu o țigară în bot. Nu ai o țigară aprinsă? Dă-i drumul la una și fumează și pentru mine, că-s răcit și le-am mai rărit. Nu fumezi? Apucă-te. Vezi tu, într-o relație se mai întâmplă să aveți și lucruri în comun – pai da, no? –  și ajungeți să le faceți împreună. După ce se termină tot, nu poți din prima să faci ălea, că te gândești că o să-ți aducă aminte doar de ea și că o să-ți fie cu atât mai greu să-ți revii. Deci eu așteptasem vreo lună să pot să mă uit iar la Supernatural.) De-abia aștept să văd, episodul 1 din ultimul sezon. De fapt nu, le văd pe toate în seara asta. Ba nu, că mâine am facultate de la 8. Două episoade ajung, mai mergem și la școală.

Să revenim la lucruri…. cu adevărat serioase. Gorp. Fnark. Schmegle. Un bărbat mai închis la ten care a intrat acum două stații mă cam fixează cu privirea. Sătul de uitat în alte părți pentru a-l evita, îi întorc favorul. Acum imaginea lui se formează clar pe retina mea. Ce vrei, fraiere? Care-i treaba? Mai stă două secunde și-și mută ochii în altă parte. Așa, fraiere, dă-i drumul.( În același timp realizez că, dacă în locul lui era vreunul 4×4 , mă calmam eu și nu mă mai uitam la el. Adică…why bother? până la urmă e un neînsemnat care n-are treabă acasă, de ce să-i arăt eu asta? Plus, mă plac prea mult cu dinții în gură. ) În aceeași proximitate a mea era și o fată care, de asemenea, mă fixa cu privirea . (Oare îmi stă părul funny? Sau am vreo pată pe haină?) Mă rog, aleg să cred că sunt metrosexualul vieții și mă bucur că se dă jos în aceeași stație cu mine. Merg încet în spatele ei, îi privesc fundul drăguț cum îmi zâmbește parcă; sufletul meu râde de bucurie. „Ieșim” la suprafață; eu continuam să mă uit la formele ei când își întoarce capul și îmi aruncă o privire oarecum dezgustată pentru o secundă, după care își vede în continuare de drum. Adică ea în stânga, eu în dreapta. Sau invers, nu mai ştiu. Nu înțeleg; soro, parcă aveam o conexiune, nu? (Poate chiar îmi stătea părul aiurea.) Moment de delectare, dar şi de neatenţie, datorită căruia m-am împiedicat de o bordură şi am nimerit cu năsucul meu nărăvaş fix în…ceva (că nu mai ţin minte) , după care, conform spuselor  „martorilor” m-am lovit cu partea posterioară a capului de asfalt. Adică, pe româneşte, mi-am rănit puţin bibilica. Aşadar, în timp ce asistenta îmi explica de ce mă simt puţin high după ce m-au cusut şi stabilea să vin a doua zi să-mi fac şi septoplastia , eu mă holbam la fundul, ţâţele, picioarele ei  buzele minunate, dinţii imaculaţi şi zâmbetul ei fresh, mereu fresh ca Tiiic Taaac. Cel puţin asta trebuia ea să înţeleagă.  Din vorbă în vorbă, ajung la punctul în care să-mi permit să o invit în oraş. Îi strecor întrebarea cu precizie şi precauţie , atât de sublim încât m-am temut pentru o secundă că n-a înţeles-o. S-a întors într-o parte, parcă doar pentru a avea ocazia să se uite la mine cu coada ochiului şi mi-a spus „da’ mai bine nu vrei să mergi tu diseară la un party, la o prietenă de-a mea? O să fiu acolo, fără inhibiţii – deci o să te distrez de minute, în lipsa factorilor limitatori publici – şi o să fiu şi cu puţine haine pe mine – deci, cine ştie…”(factori limitatori publici?? N-a folosit ea expresia asta. Ţi-o fi injectat prea mult anestezic, presupun.) Nu-mi venea să cred. În halul în care arătam datorită căzăturii, reuşisem să mă scot nu cu o întâlnire, ci cu ceva mai tare! (revin… „factori limitatori publici”…. du-te bă, credeai că s-a murdărit ea la gură cu astfel de cuvinte pretenţioase; cu alte chestii s-o fi murdărit ea la gură, hihi.)

Eu am un prieten, Dan Spânaru (nu Spătaru). E el un pic mai idiot de felul lui (urmează să explic de ce), fost coleg de grădiniţă şi de generală; ţinem  legătura şi acum şi, datorită „norocului” că am nimerit în acelaşi oraş cu facultatea, ne mai întâlnim din când în când.(Studenţii din provincie înţeleg asta)   Colegul meu de apartament fiind plecat acasă weeke-end-ul ăsta, de altfel ca şi majoritatea celorlalţi prieteni ai mei, m-am gândit să-l invit pe mai sus menţionatul individ să mă însoţească la petrecerea aia ca şi wingman sau cărător de corp dacă mă îmbătam prea tare. Şi,da, să se mai distreze şi el băiatul…

Cum mergeam pe drum, discutând cu amicul meu despre nici-nu-mi-mai-aduc-aminte-ce, eram cumva, aşa, în lumea mea. Carevasăzică, eram prezent în orice Univers imaginabil, numai în cel real nu. Şi gândindu-mă aşa, m-a apucat dintr-o dată o senzaţie de gol. De dă-te că să-mi bag picioarele că să mă duc acasă. Ştii cum e când ai făcut o salată, ai pus totul, totuşi parcă-i mai trebuieşte ceva? Şi stai, te uiţi la ea ca prostul, ea la tine, nu gândeşti. E ceva…ai un lapsus. Ceva lipseşte. Şi de-abia când o guşti (exact!!!) îţi dai seama că îs sarea şi piperul ălea de mai trebuiau puse.

Aşadar,lasă starea asta şi şo pe ei!  Undeva în jur de nu mai ştiu ce oră am ajuns amândoi acolo, aranjaţi, cu chef de petrecut şi cu un pic de băutură deja consumată.

Mă  duc direct la bar. O bere. Naiba s-o ia. Nu ştiu de ce , dar sunt nervos. Nu din cauza unui motiv anume. Pur şi simplu, morţii tăi de viaţă. Din două guri se duce jumătate de bere.

Nu trece bine un sfert de oră şi îl văd pe prietenul meu, Dan (care renunţase la compania mea cam de când intrasem) dansând cu …una. Ok, nicio problemă, măcar unul din noi got lucky.  Daaar, de la asta până la a pleca cu fata respectivă la puţin timp după aceea – căci asta a făcut – e diferenţă. Mare ghinion că n-am găsit-o nici pe fata de la spital, să-mi continue administrarea de „senzaţii terapeutice” , aşa cum îmi promisese cu un glas senzual. Ramona, parcă aşa îi zicea.

(Nu am prezentat cadrul petrecerii pentru că , pur şi simplu, n-am găsit de cuviinţă şi pentru că şi aşa nu s-a întâmplat nimic interesant aici. Stai liniştit, ies cât de repede din casa asta împuţită. De fapt, nici nu vream să zic despre faza asta, doar că am avut ambiţia prostească de student nebun să explic de ce naiba Dan Spânaru e un mic IDIOT. Dragi cititori care îl ştiţi pe acest individ, să nu vă bazaţi niciodată pe el.)

Ok, stăteam  aici la petrecerea asta unde mă plictiseam mai rău decat Ştefan Bănică Jr. dacă îl pui să asculte dubstep, când primesc un mesaj. De la Ariana. (nu Grande, nebunaticilor. Aş vrea eu…)  A, nu v-am zis de prietena mea, Ariana. Căci, da, aveam un fel de prietenă. Doar că, sincer, nici eu şi nici ea nu am tras grozav ce această relaţie. Fiecare  cu ale lui, ne mai vedeam din când în când, când realizam că n-am mai făcut sex de mult niciunul sau că avem nevoie, pur şi simplu, de companie. Cam se sincronizau perioadele astea la noi, ceea ce era destul de cool. „Ce faci, pe unde eşti?” , cică suna.  „Bine, buei, sunt în clubul X. Ia zi, ne vedem?”  „ Da’ tu crezi că te caut numai să ne vedem? Nu găseşti c-ar trebui să vreau şi altele de la tine?” (Ooops, s-a cam dus partea cu „fiecare cu ale lui”.) „Vino încoace şi vorbim despre asta când ajungi. Ştii că e mai bine faţă în faţă.” Pe dracu e mai bine faţă în faţă. Asta e doar o replică pe care o folosesc să le conving  că trebuie să fie fizic lângă de mine, pentru a-mi fi mai uşor să le…vrăjesc(„seduc” suna prea gay). „Ok, dar te transferi din X în Y până ajung eu. N-am chef de X.”

Nu ştiu cum se face, dar când a ajuns ea în Y (eu o aşteptam undeva pe la intrare, cu o bere în mână, deja) a început să cânte  prea şmechera melodie „Need you now” de la Lady Antebellum . Nu cred că e nevoie să descriu cu lux de amănunte ce s-a întâmplat. Ştii, scenă ca-n filme, privirile noastre se întâlnesc, asta e melodia noastră ,baby, ne apropiem uşor unul de celălalt şi începem să dansăm lent şi cu patos. Clar, asta a dat-o pe spate.   După care s-a dezlănţuit…ă, iadul? (??) Cel puţin pentru noi. Săăă vezi cum se rupea românca pe dubstep-uri, cum se onduia pe „Cine e cu noi” de la B.U.G. (maaamă, ce boss m-am simţit la faza asta). M-a privit în ochi la melodii lente de dragoste, ţinându-mă strâns de parcă nu ar vrea să-mi dea drumul pentru măcar încă vreo două seri; a dansat funky pe vreo două melodii de la RHCP, n-a zis nu (de fapt n-am zis niciunul nu) la „Sex on fire”; mă rog, am făcut de toate, dintre-ale dansului.  Ascultând „Often” (The Weeknd), m-a luat valul şi i-am zis:

-Îmi place melodia asta mult. Mi-ar plăcea s-o ascultăm şi la mine când ajungem.

-Ceee?

Logic, era prea tare muzica. Puţin enervat, totuşi păstrând acelaşi ton romantic:

-Vreau să fac dragoste cu tine când ascultăm asta!

Vreau să fac…ce, mă?

-Nu te-auuud!

-Vreau să te FUT pe ASTA!

De data asta am ţipat. Doar că sincronizarea n-a putut fi mai proastă, că s-a petrecut chiar în momentul în care s-a oprit melodia. Sec. Ştii tu, pauza aia, când rămâne DJ-ul în pană de idei. La mine s-a nimerit fix la fix. Mă simţeam ca Tupac. La modul „all eyes on me”, nu bogat, fericit, bine făcut. Sau negru. Sau celebru.  Alţii mai scapă cu câte un „bă, mă duc să mă piş” sau „nu te mai uita, fă, la ăla!”. Dar nu, eu a trebuit să fac remarca aia …intimă, la urma urmei, ca după aceea să suport pentru vreo 2-3 secunde privirile mulţimii. Mă simţeam ca la circ, doar că toţi erau spectatorii, în afară de mine. Eu a trebuit să fac scamatoria în seara asta. Unii zâmbeau, alţii râdeau pe îmbufnate. Sec, sec, sec; servit cu două grame de ruşine. Noroc că a început melodia următoare.

Dar ea nu băgase de seamă. Deşi simţise momentul şi ridicolul lui, mulţimea nu exista. De fapt, nimic altceva. De la momentul mai sus descris, se uita încontinuu la mine. Era de rău. Secundele treceau de parcă erau ani. Câţiva din jur încă se mai uitau la noi, aşteptând să vadă ce se întâmplă. Sigur deja puneau pariu pe cât de alive o să ies eu din clubul ăla şi erau, posibil, cu mâna pe telefon pregătiţi să sune în orice secundă la 112.  Ea continua să se holbeze la mine. Şi atunci s-a întâmplat ceva ce nu mi-ar fi trecut nici mie prin minte, d-apăi la gibonii ăştia dezaxaţi… Imaginează-ţi (imaginează-ţi doar) că s-a deschis acoperişul localului, lăsând să se vadă cerul liber – era aşaaa un frig imaginar dar nu mă deranja – , s-au aliniat stelele , formând un ditamai Luceafărul înspre Sud, care strălucea şi ne lumina pe noi doi ca un reflector şi ea ce-a făcut? M-a strâns tare de mână, m-a sărutat, după care şi-a depărtat puţin faţa de a mea. Gen, cât să îi văd patima din ochi şi zâmbetul radiant. (De unde scoţi, frate, figurile astea de stil fumate?) Era de bine. Ea continua să se uite în ochii mei. Mă strânge mai tare de mână şi mă trage după ea. Şi mă trage înspre exit. Se aude în spatele nostru , din câte pot distinge „aşa băăă” „să ne-o dai şi nouă după” „fute-o bine, băăă!”. Lumea continua să facă mişto pe seama noastră, dar mie nu îmi mai păsa. Nici ei nu îi mai păsa. NOUĂ nu ne mai păsa!

Îi zic „hai la mine. I’ve got the place, I’ve got the time. I’ve got all the words that rhyme… 😉

Anunțuri

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s