Sedimente


questions_of_science_by_abstract_criticMi-aprinzi făclia în somnul cel de veci
şi doru-mi arde ca o torţă-ntr-un cavou…
Eşti o floare ruginită la umbra unui ghiveci
inima bătând zurlie îţi transformă glasul în ecou

Buzele umede ţi se preling pe şoaptele uscate
ce-n noapte s-au pierdut rostite fără rost
Vântul le ia, le-aruncă, le-nvârte şi le bate
să-şi risipească tainele pe câmpul gol şi secetos.

Nu ştiu de ce te rog în gând să mai rămâi o noapte
Te văd că te ridici si pleci călcându-mi în picioare trupul
Când tu oricum n-auzi nici mierlele ce-ţi strigă-n spate
„Înaripato, îţi pierzi omul precum Cenuşăreasa papucul!”

Reclame

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.