Trecutul

Trecutul ăsta sapă, adânc în amintire.

În mintea mea bolnavă, rapid și-a găsit loc.

Te-n vie și te-omoară, de mine-și bate joc.

Am adormit în miez de noapte

Uitând să mă trezesc..

Și stau coroane de argint și plâng neîncetat

Că stau la căpătâiul meu și de ele mi-a fost drag.

Stau păsări adormite-n câmp, sărace și stinghere

Iar sufletu-mi stă cu ele, că trupu-mi zace în pământ.

Clepsidra asta s-a sfârșit și timpul parcă stă pe loc.

Nici ploaia nu-mi mai bate-n geam, de mine a uitat

Mă privești așa de tristă, nici lacrima nu-ți pot a șterge.

Și trecutul mă astupă, ușor mă șterge din priviri

Că timpul eu n-am prețuit și-am adormit plângând…

Nevroză partea a – II-a

Leagă-mi ochii să nu pot vedea pierzarea.

Astupă-mi urechile să nu aud blestemul…

Lovește-mi mâinile să nu mai pot să scriu.

Ascunde-mă de lume, bagă-mă-n sicriu.

Strigă-mi numele când e lună plină

Să-mi simt inima vie și doldora de bucurie.

Scormonește-mi în trecut și află-mi oful greu.

Am fost actorul propriei secenete.

Am fugit după cortină, când spectatorii au plecat.

Neștiind că-n mintea mea, nebunia a venit, rapid.

În jur persistă frigul, răsuflarea-mi e de fum.

Mă rătăcesc prin el, și toți cred că-s nebun.

Mâna mea îndoliată scrie, ochii mi-se-n chind

Pătrund în nebunia mea, voi murii zâmbind.

Mă chinui să nu adorm, încet vreau să mai scriu.

Exact ce lipseşte – Partea a III-a

-Hahaha!   Nu te mai lăuda că ai rupt tu scena… dacă nu eram eu,  erai praf. Te-ai fi mişcat ca un poliţist beat la parastas, pocnind din degete şi uitându-se după gagici varză. Adică nu mişto, aşa, ca mine.

Face din ochi un ;;) și continuă să râdă. Un râs complice, nicidecum disprețuitor.

-Eu știu că le-ai iubit pe altele, și că le-ai iubit mult. (Aici a făcut o scurtă pauză, în care presupun că mi-a căutat privirea cu coada ochiului.) Dar eu nu vreau asta. Adică,nu încă. Eu vreau să mă distreeez!  (Încerca să păstreze un ton relaxat şi relativ indiferent, dar se vedea că nu prea îi iese.)

Ce are asta, mă? Nici nu ne-am trezit bine și mă împresoară cu vorbe de duh? De fapt,  stai că eu am închis ochii și am mai ațipit vreo juma’ de oră. Între timp ea se ridicase; stătea în fund acum, își trăsese perna și se uita la mine oarecum de sus. Și la propriu și la figurat. Acel „distreeez” a fost singurul cuvânt la care a zâmbit cu toată fața și a mai și ridicat mâinile în sus într-un gest copilăresc.

-Ăăă…da…sună bine.

Ce să-i zic? Cum să reacționezi la asemenea atitudine? Cum să zici ceva potrivit care s-o facă să se simtă bine și vrută, când știi că nu simți ce ar trebui să simți? Ok, vrută, asta poate reușesc.Și mă dau înspre ea, o sărut, continui cu mâinile apropierea, pipăind-o, mângâind-o, în încercarea mea de a face o recapitulare a ceea ce a fost aseară. Un rezumat. O reluare, o măslină, o atenție, o mică nebunie. Mai pe românește, coitus.

-Aaa, acum ți-ai revenit…

Poftim? Ce căcat vrea să zică cu asta?

-Ce căcat vrei să zici cu asta?

-Am venit aseară, ai mormăit ceva, după care te-ai trântit în pat cu fața în jos. Pe mijlocul lui. Încălțat. Nici măcar nu-ți dăduseși geaca jos. A trebuit să te dezbrac, să te împing mai-să-cazi-din-pat, să…

-Ok, ok , am înțeles. Lasă-mă să mă revanșez atunci. Și dau să o sărut din nou.

-Nu, nu acum. Trebuie să mâncăm.

Și se ridică, îndreptându-se spre bucătărie.

Aaah, ce filme îmi dai ! Și…omg, ce bine ți se văd fesele , chiar cu chiloții ăia bătrânești, pentru că ești numai în tricou. Știi tu ce știi. (trebuie să mâncăm?!? Fetele astea și cu atitudinea lor de trebuie-să-trăiești-sănătos-și-feng-shuy…)

Mă ridic și , cu toată seriozitatea pe care o aveam în stoc, mă hotărăsc să călătoresc și eu. Destinația: Bucătăria; of course. Mă așez la masă și o dezbrac din priviri cât face ea alea 4 ochiuri. Scot o țigară din pachetul meu boțit de Kent lung, dau să mi-o aprind. Caut foc, foc n-am , mă uit înspre aragaz. Prea târziu, întinde mâna stângă și-mi aprinde EA țigara. Cu dreapta face dos –  deși suntem în casă – să zicem așa, de dragul artei.

Mâncăm. (nu are rost să descriu scena mic-dejunului cel de taină. Am mâncat dom’le, și atât!)

Ne întoarcem încet, cu răbdare, în dormitor. Acum avem burțile bucuroase amândoi (cel puțin așa crede ea) și e timpul să bucurăm și alte părți ale corpului. Păi da , no?

O sărut, îi mângâi părul, fața, după care pornesc în jos (și falangele-mi erau roți) până la mijlóc. O strâng tare, nu-i dau drumul vreo 10 secunde. Continui până la fese, unde mă opresc, că mai jos n-ajungeam. Hehe. Ea se revoltă, îmi dă mâinile la o parte la modul „fuck dat shit” , mă împinge pe pat, se suie pe mine. Dă de vreo două ori din părul ei bălai, descriind astfel niște cercuri cu capul (sau elipse, mai degrabă? Hm…who the fuck cares?) știi tu, ca-n filme.  Pe măsură ce continuă să mă sărute îmi zic, mamă, dacă nu mă fuți bine iubeşti aşa cum trebuie , am făcut tot circul ăsta degeaba.

Mă răsucesc, și trec eu deasupra. Nu te las pe tine, nu deocamdată. După ce începem poți să faci ce vrei…Nu că te-aş lăsa eu din proprie initiative, dar e cam greu să mai am vreo pretenţie când sunt acolo, fac ce fac şi simt ce simt. Adică fizic. Strict fizic. No strings attached şi alte treburi.

Și începem. Mă rog, cel puțin așa am crezut eu. Că mi-a dat pantalonii jos doar să se joace. Să mă excite și mai tare, să mă vadă cum înnebunesc. Un aperitiv, o treabă, o amăgeală.  Nu ne-am început decât peste vreo juma’ de oră, când eram „bâtă” deja. Adică nu de prostie, ci de bucurie. Adică…poţi să zici că m-a şi “prostit”. Adică…mă rog, se înţelege. Aici iar nu are loc să descriu. Se înțeleg țipetele, zgârieturile pe spate, că se ferea de privirea mea ca să nu-mi dau seama cât de mult îi place, (sau aşa am vrut eu să cred, în mintea mea de mascul macho-man) modul eliberator în care am răsuflat „ușurați” amândoi când am terminat. (Când am terminat a treia oară, vreau să zic, că dor nu credeai că mă ține o oră jumate de la primul număr.) Se înțelege că am avut parte de toate la superlativ.

După. Țigara de după. Ea se uită pe geam, pierdută parcă undeva, într-un vis frumos de iarnă. Ca în fetița cu chibriturile, doar că ea avea o brichetă şi țigări. Și mi-a aprins-o iar pe a mea.

-Știi, ai fost vreodată cu trenul iarnă, să fii atent la peisaj? Să treci pe lângă un râu, să te uiți la el , să vezi cum îl pălmuiește vântul, când el e deja aproape înghețat? Ai văzut așa ceva? (știam că e mai degrabă o întrebare retorică; n-aveam eu cum să știu ce știe ea, ce filme i-ar fi dat acel petic de lichid incolor pe lângă care o fi trecut în drumul spre București. Așa că nu i-am răspuns, înţelegând că trebuia s-o las să-şi termine discursul. Aşa că doar stăteam acolo, uitându-mă la ea cu un tont şi încercând să-mi imaginez ce naiba urma ea să-mi zică.) Îți dai seama cât de frig îi e râului? Îți dai seama cât de singur se simte, și nimeni nu vine să-l mângâie?

Prima mea reacție a fost la modul „fatooo, ce filme îmi dai!!!” Însă, după ce și-a luat privirea de la geam și și-a îndreptat -o înspre mine, am înghețat. Ne simțeam mai singur pe mine și mai rece pe ea decât ce îmi descrisese  mai devreme. Clar, ea era râul.

Ce noroc că fix în clipa aia îmi sună telefonul. Ok, de băut. Diseară, bun.

-Cuuum? Te duci la bere fără mine? Şi bulbucă ochii de parcă n-a mai văzut fantome şi oameni cu barbă.

Ce ți-a trăsnit? Erai melancolică mai devreme. Trenul, râul, singurătatea, alea alea. Urma, probabil să-mi dezvălui vreun secret mare de-al tău, sau să te uiţi în ochii mei în continuare cu privirea aia pătrunzătoare până reuşeam eu să scot ceva interesant sau inteligent pe gură, să o ţin în pas cu nivelul discuţiei. Sau până te luam, te trânteam în pat şi o mai făceam o dată. Da, asta mi-ar fi plăcut, doar că începeau să mă doară gonadele de acuma. Acum, că ai auzit de băutură şi că eu o să fiu acolo, trebuie ŞI TU să fii acolo.  Stai, că-mi placi, că-ți revii  ușor.

-Ăăă…it’s more of a guy thing…

-A, înțeleg, nu-i problem. Atunci mergi să bei  cu mine acum.

-De ce? Ți se pare că n-am băut destul aseară?

-Nu, doar că vreau să fii deja puțin amețit când ajungi acolo. Să nu te dai la fete. Hihi.

Nu ştiam dacă zice asta doar în glumă sau cum o zice, dar m-am speriat un pic. În primul rând, pentru atitudine (adică ce, ocazionalele întâlniri ale noastre care se terminau cu sex aveau să devină ceva mai mult? Chiar trebuia?), în al doilea rând pentru mintea ei diabolică. Totuşi reacţia mea a fost – surprinzător şi pentru mine – următoarea:

-Maaamă, ce filme îmi dai!!! (nu mai știu dacă am zis asta cu voce tare sau dacă a fost doar un țipăt interior. Dar gesturile mele oricum i-au arătat că sunt impresionat)

Am ieşit împreună din casă. Totuşi, n-am mai apucat să ajungem nicăieri în acea seară.

Cancerul sufletului

În nebunia mea, am distru frumosul.

Ochii tăi varsă lacrimi ce-mi spală trupul de păcate.

Am încercat, am încercat…

Să-ți îngrijesc rănile,cum știu eu mai bine.

Dar  în nebunia mea,am distrus

Frumosul ochilor tăi, verzi precum câmpia.

Sunt cancerul sufletului tău…

Printr-un machiaj funerar, maschezi durerea.

Și-n suspinele tale îmi găsesc pierzarea.

Pe palmele mele curg lacrimi se sânge.

Sentimente închegate par că se desprind de mine

Fiecare pare a corpului meu pare că e mistuită de foc.

În nebunia mea, am distrus frumosul

Sentiment de milă, ți-l cerșesc eu, ție, păcătosul.

În nebunia mea, m-am lăsat pradă morții.

ştii că pot

ştii că potfantezie-27_67a4f9134fd6c9
cu mâinile astea
ce au binecuvântat atâtea molecule
de aer
în nopţi calde de vară
de tine
în nopţi în care te-am cunoscut
de noi
în dimineţi cu ploi
de tot
în crame cu vin mai vechi de ‘93

Cu ele să-ţi judec părul
Şi să trag de el, uşor şi ferm
Când cu patos şi regret muşcăm şi noi din Mărul
Ce e cheia porţii spre infern.

şi ştii că poţi
oricând binevoieşti
să te joci prin părul meu
şi să mă judeci

…să joci hore şi sârbe-n capul meu

Salcâmii

Se scuturau salcâmii sub pașii mei greoi

Crengile lor frumoase se frâng sub privirea mea.

Se scutură salcâmii de-atâta nemurire

Astmatic la inspir parfumul în plămâni

Florile lor îmi încețoșează gândurile și privirea.

Cad la umbra lor, ce dulce-i preludiul  spre moarte.

Atât de neajutorat sunt și ei mă privesc cu jale

Sunt victima iubirii lor, ce sentiment de teamă

Liniștea-mi cuprinse corpul, pășeam subtil spre rai.

Aș fi vrut să le vorbesc dar nici nu mai am grai.

Scoarța lor aridă îmi mângâiau obrajii palizi.

Iar palemele dragei mele nu-mi redau viața

Lacrimile ei îmi stâpâneau setea imensă…

Iar frunzele umede îmi răcoresc sufletul pierdut.

din umbră

Tu: ochii larg deschişi;
El, ochelari de schi.

Te admir cumva din umbră
De ceva timp şi mi-e greu să mă abţin
Să nu stau treaz nopţile şi să nu suspin.
Să nu-ţi spun ce simt: ce perspectivă sumbră…

Te privesc de aici, din colţul meu
Şi dansez când aud numele tău.
Am valsa şi-am râde mai mereu,
Aş fi pentru tine, dintre flăcăi, cel mai flăcău.

Aş interveni, să te fac fata mea cu ochii larg deschişi
Ca un plover croşetat cam prost
Că el e-n alte părţi, poartă ochelari de schi.
Dar, deocamdată, eşti dată lui şi n-are rost.

Şi te privesc, cumva, din profil.
În faţa ta e el. Ce trist…
El plânge cu lacrimi de crocodil
Prezentând un musical imund.
Eu încerc să nu fac asta; încerc pân-o să fiu cărunt.

Eu aş putea un milion de zâmbete să îţi dau!