Călător


Au trecut atâtea zile

De când ploile s-au dus

Și stelele sunt muritoare

Îngerii mi-au spus.

Și parcă stau în calea la apus.

Acopor soarele cu tot cu raze

Și m-apuc de plâns.

Nu-i ușoară nemurirea, nu-i ușoară strofa.

Și mă pierd prin scrum, fără să-mi dau seama.

Ochii mei cei cancerosi macină și zarea.

Nu voi să tresar din somn la vești de-ocară

Și privesc în astă gară, cum călătorii vin.

Nu înțeleg ei rostul vieții, că e har divin.

Călător stingher prin hălți fără peron

Privesc cum vine trenul….viață nu pleca!

Reclame

Un gând despre “Călător

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.