uncui


Viaţa-i tot mai grea şi apasă tot pe umeri
Am necazuri…până la cât poţi tu să numeri?
Mai bine-aprind un cui…dar mă simt aşa plăpând!
Tu ai plecat…eu cui pot să mă plâng?

Atâtea ce le-aş da de pe piept, dar cui?
E urât afară. Eu…mă simt al nimănui.
Poate e greu şi nu mai am cui să mă plâng
Dar poate…am un cui, l-aprind şi-ncep să râd.

Reclame

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.