Călător

Au trecut atâtea zile

De când ploile s-au dus

Și stelele sunt muritoare

Îngerii mi-au spus.

Și parcă stau în calea la apus.

Acopor soarele cu tot cu raze

Și m-apuc de plâns.

Nu-i ușoară nemurirea, nu-i ușoară strofa.

Și mă pierd prin scrum, fără să-mi dau seama.

Ochii mei cei cancerosi macină și zarea.

Nu voi să tresar din somn la vești de-ocară

Și privesc în astă gară, cum călătorii vin.

Nu înțeleg ei rostul vieții, că e har divin.

Călător stingher prin hălți fără peron

Privesc cum vine trenul….viață nu pleca!

Măști de vise

Am mascat durerea, de n-am mai recunoscut-o.

Și-a venit la mine sub chipul tău domnesc.

Îngenuchiat de dor și jale, lasă-mă să mă prăpădesc.

Nu-mi chinuii privirea cu zâmbetele tale.

Lasă-mi inima să moară,nu-i dăruii iubirea ta istovitoare.

Și prin troiene de-amintiri eu am ca să-măngrop.

Nu voi lacrimile tale, voi dor să m-odihnesc.

Că ți-am fugit prin viață de m-am rătăcit.

Drumuri cu lumini,acuma-s toate noapte,

Să te uit aș vrea, dar ploaia nu mă lasă.

Îngere ceresc,lasă-mă te rog acasă.

Că-i atâta lume, dar nimeni nu mă vede.

Am tot călcat pe vise,sperând că vor murii.

Dar s-au întors la mine să-mi inunde ochii.

Sărbători fericite!!!

Din partea băieților nocturni vă dorim sărbători fericite și un an nou plin de bucurii. 20-de-mesaje-de-craciun-cele-mai-interesante-urari-de-sarbatori-pe-care-le-poti-trimite-celor-dragi_2

Alex Hetea, Ionuț Laurențiu și Matei Fuioagă vă dorim toate cele bune.

Fie ca sarbatorile de anul acesta sa va umple sufletul de bucurie, incredere, speranta si iubire. Iar Mosul sa va aduca cele mai dorite si neasteptate cadouri voua si celor apropiati.

Nevroză

Mă simt închis în mine, ce stare de nevroză.

Schizofrenia cruge prin vene, mirific pârâu.

Razele de soare par tot mai înlănțuite

Și privirea mea devine, un apocaliptic țipăt mut.

Suntele astea distorsionate îmi explodează în timpane.

Lumea asta nu-i tăcută, este prea amăgitoare

Clopote tot bat, oamenii tot zbiară iar gândurile-mi pleacă.

Atâta sânge-n jur și parcă teama mă cuprinde.

Halucinații apar, iar îngerii mă cheamă.

Dureri de cap aproundate, de sunete de lacrimi.

M-afundă-n boală, cățărat pe ziduri de noroi simt că mor.

Și starea asta de nevroză, parcă mă ucide.

Nu înțeleg trecutul iar prezentul e difuz

Iar în propria-mi minte, mă simt intrus.

Speranțe și vise

Hai  să privim paharul cu se umple cu speranțe

Și să-l soarbem din priviri.

Nu-ți arunca privirea pe geam, vei vedea cadavre de vise.

Închide ușa și lasă luminile stinse,

Să ne îmbătăm cu speranțele, ce curg în delir.

Azi timpul a uitat de noi ,a uitat să mai existe.

Peste noi cade-o perdea, o perdea de vise

Și tu ești doar o tăcere, ce nu-mi vine a crede.

Zi de zi mă răscoleai și acuma taci.

Vorbește prin mine, halucinație umană în trup de femeie.

Cântăți tăcerea prin noaptea ce vine.

Pleacă departe și uită de mine.

Alcoolic notoriu, poet de mahala, căci asta-mi e soarta.

Un bucium ce sună mă-ntoarce acasă,

Unde-n prag de ușă stă maica-mi frumoasă

Cu brațele-i mari încet mă cuprinse

Și-mi sărută fruntea plină de vise.

Străin

Sunt un străin pe-aceste străzi.

Nu recunosc nici o alee nici o banca niciun pom.

Înstrăinat am fost de toate, de când moartea a venit.

Și toamna plânge peste mine, mă simt străin de toți

Privirile mă tot înțeapă,dar eu sunt doar un mort.

Nu înțeleg ce se petrece, că toamna plânge peste mine.

Rănile vrea să-mi aline, dar ele sau cicatrizat

Le port cu mine-n suflet oriunde m-aș afla.

Sunt  un străin pe-aceste străzi, sunt străin de mine.

Pierduta-i toată fericirea, tânjind spre viitor.

Și n-a rămas decât un drum, pecetluit cu lacrimi.

La poarta sufletului meu, se-ncuie un mare lacăt.

Dar sunt un străin pe-aceste străzi, m-am rătăcit de toți.

Culori

Culori vii, culori bogate.

Cu mintea mea se tot îmbată,

Versurile ce-mi tot cad pe coală.

Culori slabe, culori pale,

Par că pun ceva la cale,

Se trezesc în zori de zi

Spre a umple inimi.

Miraje contopesc culori, spre necunoscut.

Trupul meu tot zace, eu al cui mai sunt ?

Culori șterse, culori retrase,

După cotidiane ziduri stau tot în impas.

La răscruci de gânduri tot privesc la ceas.

Sub lumini de faruri, culorile sclipesc

Sunt daltonist în trup de om simt că înnebunesc.

Pare c-am îmbătrânit, oglinda-i prăfuită

Păru-mi e cărunt și barba-i aurită.

Iar  zgomote de roți, par că disturbă pacea.

Și în jurul meu persită doar fauna și flora.