Iubirea cuvenită


Dă-mi iubirea ta, da nu mă lăsa să mor.10717885_747333755339080_1558488436_n

Că-mi e frică de-ntuneric pe acest câmp incolor.

Tu să-mi faci sicriu de frunze și crucea să-mi fie din crăci.

Aripile-mi stau să plece, și pe fața ta, lacrimi mă privesc în treacăt.

Lasă-mă-ncuiat în groapă și pierde cheia de la lacăt.

Dar să-mi dai iubirea ce mă va mântuii, să nu pier în întuneric

Drumuri pietruite de vise și mister, și gânduri efemere pleacă spre Eden

Iar eu îl voi urma pe Dante, departe în infern.

Că-i afara miază zi și pare că-i vreo zece,

Ceasul bate într-un loc și timpul pare rece.

În secunde vor să plece, îngerii ce-mi stau de veghe…

Și cu dor de vară eu te voi privii,

Și cu durerea toameni te voi izgonii, să nu-mi vezi tristețea.

Reclame

Un gând despre “Iubirea cuvenită

  1. Sufletul

    Mi-e sufletul,
    O coala alba de hartie
    Pe care pixul
    Nu poate sa mai scrie.
    Mi-e sufletul
    Un ceas de masa,
    Ce nu mai vrea
    Sa ticaie, acum, acasa.
    Mi-e sufletul,
    O lampa de la glastra
    Care in miez de noapte
    Sa lumineze, nu mai poate.
    Mi-e sufletul,
    Un fluture ce zboara
    Prin lan, din floare-n floare,
    Spre clipa viitoare.

    Apreciat de 1 persoană

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.