Amurgul așteptărilor


Stă amurgul veștejit, privind speriat spre mine.amurg

Mă întreabă de mai stau,de am vreo întâlnire….

Că el mă tot privrea și eu tot așteptam

Să vină ea ca să mă i-a, acasă să mă ducă.

Că forță n-am ca să mai merg, nici măcar să plâng.

Că-năuntru sufletului meu,se-aude cancerul râzând.

 

Stă amurgul veștejit,privind speriat spre mine

Și se-ntreabă de rezist,cu atâtea boli în mine.

Psihicu-mi e putrezit și mă pierd prin mine

Nu mă regăsesc și-mi e tare milă.

Că stă amurgul veștejit, plângându-mi de milă.

 

Stă amurgul veștejit,privind speriat spre mine

Mâna-mi este ruginită, scriu tot mai apăsat.

Nu-mi las gândul liber, că e prea speriat

Și-n toată spaima, ce pare fără de sfârșit

Încerc să mai pășesc puțin, ca să ies din viață.

Anunțuri

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s