Regret


Iese sufletul din mine, printre versuri muritoaremex

Și tu privești tot mai speriată,cum inima-mi devine piatră.

Se scurg clipe de dispreț, mise vinde viața, pe cel mai jalnic preț.

Că timpul nu așteaptă, nici la vorba nu vrea a sta.

Și mi-am pierdut răbdarea, timpul devine blestem.

Dar vreau să știi încă de-acum, că tu mi-ai fost lumina

Iubirea mea ce-a călătoare,poartă-mi sufletul pe culmi

La îngeri tu să nu le spui,că pe-aici eu am trăit

Să le spui că am fugit,departe în nebunie

Și că-n stele eu m-am stins,așa cum am pretins.

Printre poezii mă-ngrop, și sper să putrezesc.

Și pe oasele mele,versuri să citesc, versuri să citesc…

Că-i durere-n jur, printre lacrimi te zăresc

În ceața dimineții, porți în suflet un regren nespus.

Anunțuri

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s