vise…


În întuneric, frig și printre tuse,
Merg pe aleea viselor distruse.
Văd diferite „scule” scoase din cine știe ce truse:
Oameni care inventează fel de fel de scuze.

Deși am găsit recent
Echivalent
(poate chiar mai bine) la o balanță,
De ce fix acum nu văd nicio speranță?

De ce-mi bate vântul în față?
De ce m-ai aruncat, Doamne, în viață?

Mă simt atât de singur
Și decepționat;
Mă văd în curând comemorat.
Mă văd atât de singur…

…mă plimb pe strada viselor distruse
Inventând mii și mii de scuze.

Reclame

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.