Pomii amintirilor

Stau plopii umezi în amurg, doinesc ei numai jale.10811572_777596312312824_1926613107_n

Și-și lasă flori pe o cărare,lovind ușor pământul.

Mă duc la ei cu gândul, sub ei am tot crescut.

Mă doare sufletul să știu, c-acolo nu mai sunt.

Nici eu, nici vremea de odinioară…

Când mă jucam cu mama, cu drag în poeniță.

În floare lor îmi sta speranța, cu timpul eu am tot crescut.

Sub ei  îmi aduceam și mândra, să-i cânt un cântesc sfânt.

În suflet mi-a intrat un spin, când am îmbătrânit,

Când barba mea ce-a neagră, ușor ea sa albit.

Și cerul pare mohorât, nu-s doar eu cel abătut,

Se scutură în ploi de iarnă, cu fulgii tot mai scunzi.

Și-amenințarea morții, îmi zace la ureche

Pe lângă plopii ce tot trec, nici unul n-are o pereche.

Și poate unul este al meu, în el să mă îmbrac.

Să-mi țină adăpost, în pământul ce mă bag.

Dacă-mi spuneai de la-nceput că-i fractu’, nu-i mai rupeam capu’

tumblr_mq7qo9G0eC1r89kqfo1_500te-am prins cu gagică-mea în pat
când o căutai prin sertare
frate eşti bolnav?
ăsta-i locu’ meu de parcare
Daaaaa!
Nu sar scântei din mine încă
Da’ bubuie artificii
Cum ai putut să-mi faci asta
când străluceam ca licuricii…?
în metrou când apari se uită toţi lung
că ăştia-s bulangii
oh da, te laşi prinsă în cârligul lor de pescari fustangii
nu vreau s-ajungem la războaie sau la telefoane
că-ţi arăt unu ca tine
care acu e jumări conservate prin bidoane
ok, acum tu. Ia loc la loc
ştii c-am fost uşă de biserică într-o scară de bloc
Nu cred, nu suport, e un coşmar
te-ai aha aha cu unu’ care vinde zâmbete la aprozar
şi cine ştie câte ţi-a vândut
cât timp a trecut
prin câte zâmbete, prin câte sâmbete
şi prin cine ştie ce aprozare şubrede
te-a durut?
doar dacă era prima dată la prima ciocolată
si vânzătorul era primul care-ţi cerea numarul
pe o hârtie creponată…
îmi vine să-l sugrum
mi-ai dat focul ăla şmecher, da’ m-am înnecat în fum!
şi da, ţii lumea atentă, da’ fii tu atentă
nu e vorba de vre-un băiat
eşti doar un pic…apă plată nu ştiu de ce am scris asta
m-a bătut nevasta
sau nu mi-a vorbit de-o săptămână
cine dreacu-şi dă seama?
bă stai…trebuia s-o iau de mână?
las’ că-i crosetez un pulover de lână
şi o să-i treacă…o să-i treacă, sper să-i treacă
da’ nu-i trece…
nici măcar cu 5 pulovere şi nici măcar cu zece
pun mâna pe şoarece şi dau post să vadă suspecta
poezii ca asta nu găseşti nici prin cărţi la Diverta!

Nopți de iarnă

Ca în nopți de iarna,METEOROLOGIINEAVERTIZEAZAVafioIARNAGREAcuNOPTIGEROASE

Stau și te aștept.

Și fulgii mă băteau în față

Și totui e un alb plăpând

Și  în suflet mi-se frâng

Duioase amintiri cu tine

Că se termină neaua

Și tot nu dau de tine.

Printre pagini de iarnă

Tânjesc să-te-ntâlnesc

Cu viforul ce vine

Mai apring te doresc.

Mâinile-mi sunt reci

Dar fața ta-i fierbinte

Precum sufletul din mine

Arde și inima-mi recită

Vers cu fers, pagină cu pagină

Din iubirea noastră trecătoare

Trece câte-un anotimp

Dar iubirea noastră-i floare.

Înflorește mai  frumos

Cu dragostea noastră

Hrănim un anotimp anevoios.

Infinitul definit

Privesc tăcutAlone-41

Cu inima beată…

De iubirea seacă dintre noi.

Și natura pare tristă, și cade-n ploi.

Timp amăgitor,persistă ca o boală

Tăcută și stingheră, e mierla de afară.

Dar iubirea nu renaște, precum un foc de vară

Și căzut în nebunie, scriu de parcă-s o stafie.

Mâinile-mi murdare de cerneală și cenușă

Scriu cu lacrimi în pirvire, numele-mi pe cruce.

Un cărbune ce-amăgește o tămâie,

Pare că m-aruncă-n fum de moarte…

Și pășesc tot mai tăcut, către o altă carte.

Ce nu-i scrisă de mine, ci sunt doar un personaj.

Cum îmi redactez durerea, și pentru mine-i un miraj.

Ce pare nesfârșit, printre atâtea broboane de nisip

Și toate par că-s infinite, dar nu și pentru timp.

Ăștia da oameni

Asta e lumea în care trăim? Am ajuns să merg cu mașina pe drum și să nu depășesc mașini ci oameni care pur și simplu merg pe carosabil cu bună știință, dai clanxoane să îl fac atent, dar pe cine să faci atent? Că se întoarce, se uită la mine și îmi face semn să trec? Păi în pușca mea trotuarul pentru ce mai e mă frate… Hai să mergem toți pe carosabil pe jos și cu mașinile mergem pe trotuar, că asta e logica umană mai nou. Pe drum cu prioritate astatrebuie să opresc pentru a evita un accident cu un terminat care nu știe semnele de circulație care el întoarce pe interzis plus trecere de pietoni, cu poliția la câțiva metrii distanță, la o trecere de pietoni o femeie în vârstă merge aparent normal pe trotuar, reduc viteza, când deodată o văd că o ia la sănătoasa pe trecere, mă uit la ea și nu îmi dau seama de ce îmi face semne că-s nebun și un alt bătrân aleargă până în fața mea și apoi se oprește pe trecere și nu înțeleg de ce s-a oprit în loc. Înțeleg că trecerea este pentru pietoni că și eu la rândul meu sunt un pieton când nu sunt în mașină și recunosc că am trecut la ureche de câteva ori prin fața morții pentru că șoferi cu experiență nu deosebește un drum de orași cu o autostradă sau un circuit auto. Ce să mai zic când un țigan îmi face semn că el are prioritate, prioritate a avut și flegma mea când a intrat fix în mașina lui, pentru că avem boxe în mașina mergem cu geamurile deschise, ghinionul lui. Iubesc la nebunie când unii opresc spre a îmi face observație și fiind tari în gură mă duc spre ei și imediat se suie în mașină și pleacă.  Nu înțeleg unii șoferi, frate vezi că sunt începător dar așa ai fost și tu frate, de ce îmi tai calea, de ce mă forțezi să intru în șanț pentru a nu intra tot tu în mine, de ce? Îmi vezi acel semn distinctiv (!) mare și galben și ce zici – ehhh ăsta e începător nu știe- da până iei tu decizia de a pleca din loc și a-mi tăia calea să știi că eu nu stau pe loc și imediat ajung lângă tine și trebuie să opresc spre a nu face accident. Am recunoscut de multe ori că daca aș fi fost singur în mașină unele impacte nu le evitam, doar ca să văd dacă cel de vină oprește sau continuă și el. Înțeleg că aveți bmw-uri, mercedes și alte mărci sofisticate și eu am dacie 1310 dar asta nu înseamnă că mașina mea nu merge, chiar merge mai bine decât altele. Dar prostia omenească nu încetează a mă uimii pe zi ce trece.

Timp de povestit

O noapte să mai prind, una mai doresc.asta

Să stau pe umărul tău, să îți povestesc

Cum te-am iubit atât de mult, și cum se va sfârșii.

Printre lacrimi căzătoare, eu mă voi odihnii.

Să-mi speli trupul veștejit,haine noi să-mi pui.

Lent să-mi cânți și să râzi când bate toaca.

Printre clopote s-asculți îngerii cum plâng.

Buzele-mi aride tu să îmi săruți…

Că în groapa ce m-oi duce, tu de mine ai să uiți.

Și printre amintiri pierdute, mă vei mai zării.

Numele-mi să-mi strigi,lângă crucea ce-a de lemn

Păsări călătoare, la mine toate vin și pleacă.

Noapte ce se lasă, presară peste voi durere.

Cu teamă de-ntuneric, voi mă chinuiți

Mă aruncați în groapă, și nici măcar nu știți.

Că teama mea trăiește și trupul în adânc se-ascunde.

Iubirea cuvenită

Dă-mi iubirea ta, da nu mă lăsa să mor.10717885_747333755339080_1558488436_n

Că-mi e frică de-ntuneric pe acest câmp incolor.

Tu să-mi faci sicriu de frunze și crucea să-mi fie din crăci.

Aripile-mi stau să plece, și pe fața ta, lacrimi mă privesc în treacăt.

Lasă-mă-ncuiat în groapă și pierde cheia de la lacăt.

Dar să-mi dai iubirea ce mă va mântuii, să nu pier în întuneric

Drumuri pietruite de vise și mister, și gânduri efemere pleacă spre Eden

Iar eu îl voi urma pe Dante, departe în infern.

Că-i afara miază zi și pare că-i vreo zece,

Ceasul bate într-un loc și timpul pare rece.

În secunde vor să plece, îngerii ce-mi stau de veghe…

Și cu dor de vară eu te voi privii,

Și cu durerea toameni te voi izgonii, să nu-mi vezi tristețea.