În prag de nebunie


În nebunia mea concep,orice vers pe foaie.10720930_747335895338866_359366594_n

Poet fără de minte,conturez profund durerea…

Că nimeni n-o cunoaște, dar toți o mai doresc.

Iar eu stau de dimineață și mă tot gândesc…

Îngere să-mi spui,că fiecare vers e pus la locul lui

Că-n mintea mea nebună,eu văd o lume bună.

 

Că mă tot așteaptă, și cu patos greu mă cheamă.

Cum să plec de-aici? Când iubirea mea mă cheamă.

Ascuns pe după uși, mă-nchin acum uitării….

Dar nu s-o uit pe ea,ci să mă uit pe mine

Să plec din lumea asta,așa cum se cuvine.

Printre lacrimi de versuri, eu să mă strecor

 

Să fug departe-n lume,departe de privirea lor.

Că nu mă știe nimeni,dar toți mă huiduiesc.

Că-n viața mea poetică, pe toți îi ocrotesc.

Și nu ridic nici palma, aprig să-i lovesc

Deschisa-i brațele larg și i-am chemat să-i strâng la piept.

Reclame

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.