Fantezii de toamnă


Se aude rar da tare,cum o frunză își cere iertare

Se aude încet da bine, cum pleacă roiul de albine

Se aude încet dar bine cum pleacă sufletul din mine

Spre hotare călduroase sau spre stânci mai colțuroase

Se aude încet da bine… cum pleacă sufletul din mine

 

C-a trecut atâta vreme și oare chiar ar să mai treacă…

Și fiecare cuvânt din foaie parcă vrea să iasă

Să-și ia aripile și să zboare înspre a mea chemare

Că-s cuvinte cu țel mare,nu vor pe umeri povare

Că-s poet contemporan dar cu gândul tot la mare.

 

Și nu-s toate așa cum vreau sau doar mi-se pare

Că doar spre iubirea mea eu mai am chemare

Și cu ochi mărunți privesc spre mare…

Unde-mi zace moartea cu coasa-i mare

Unde stau gravate versurile mele moarte.

Reclame

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.