Nu mă las dus


Sunt stelele mult prea grele,pentru acest cer

Îmi las lacrimile-n șiroaie să cadă să mă simt altfel

Căci poet pribeag, prin suflete am tot umblat

Și la răscrucea vieții am rămas blocat.

C-am iubit o viața, dar la ce mi-a folosit?

Și mintea-mi fuge acolo unde-ar vrea trupul să-mi zacă.

Pe brațele ei duioase ce-mi cântă și mă descoase….

Bolile din trup să-mi plece, moartea să-și ia coasa și să plece..

Da degeaba-n-cerci tu mamă, că eu nu am leac de boală

M-ai născut să scriu într-una, în pământ îmi e tot una.

Că scriam și-n dimineață când totul era pierdut prin ceață.

Și cu toate astea parcă,nu m-aș lăsa dus la groapă.

Reclame

2 gânduri despre “Nu mă las dus

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.