O linie şi o viaţă


Am urmat o linie,intr-una ….183450

Fără să ştiu , unde , când şi de ce…

Linima avea să dispară,precum un fir de praf.

Am încercat în neştirea mea umană..

Să o refac,dar viaţa  nu ma m-ai lăsat.

Am înţeles că linia e totul,şi că are un sfârşit,

Dar eu poet fără de viaţă,acuma eu, am murit?

Că viaţa asta nu o înţeleg,vorbesc fără să ştiu

Aştern cuvinte pe pagini şi vărs lacrimi pe ce scriu

 

Nu a trebuit.. nu a trebuit să ajung aici

Nu trebuia să-mi las viaţa să urmeze urma de bici

Ce mi-a brăzdat spatele dintr-o singur lovitură….

Cu ficare picătură de sânge cursă,sufletu-mi plânge

Nu am suportat gândul, că ceva în mine se frânge

Şi azi prin camera mea,doar praful se mai strânge.

 

Şi paşii pe frunze şi vibraţii pe pământ10456298_689182341154222_1702670050_n

Mi-aş da toată fiinţa, să mai fiu odată prunc

Să adorm plângând, cu mămuca mea în gând

De picioare să depind,spre ceruri să ajung

Dar astăzi sunt aici , cu picioarele-mi în scânduri.

Reclame

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.