Reîntoarcerea timpului

Şi scriu acum,când paharele sunt seci,10519665_712529265486196_115553331_n

De cerneală şi de băutură,

Şi  scriu acum cu gura seacă,de tine şi de vin

De buzele tale îmi este aşa de dor,

Cum nu mi-a mai fost vreodată de cineva sau ceva.

Lasă-ţi acum parfumul peste coală,lasă-ţi genele morbide

Peste trupul meu defăimat de atâta ură şi atât necaz.

Dă-mi puţin,puţin te rog , puţin răgaz,

Că fără sărutarea ta , simt că nu am glas.

Şi scriu acum când dispare acest miraj,

Şi dispare acest miros divin de mir şi totul se inclină

Şi toate lacrimile-mi sunt puroi şi mâinile-mi mânjite de noroi

Îţi murdăresc rochia de un alb imaculat,căci trag de tine,dar tu nu mă vrei.

 

Sunt prada propriei mele fiinţe,ce nu o mai recunosc,oximoron.

Mă simt de parcă totul se sfârseşte, dar eu nu am nici un argument

Mă leg de scaun şi mă consider un dement,sunt propriul meu blestem

Îmi  dezleg sufletul de această sârmă ghimpată,ce-mi opreşte calea.

Pe care nu o cunosc,dar totuşi o încep la pas o încep agale,10418514_665700060189236_7287832379067259773_n

că nu cunosc adevărul  dar nici nu vreau să îl mai ştiu

Că am devenit nebun, sub propria mea întrebare.

că nu ştiam sigur, dacă mai este altă cale să ştiu dacă m-ăntorc.

Acolo unde bate vântul şi simt miros de plop,

Ce-mi străbate fiecare părticică a corpului, ce-mi învie orice simţ

Dar trupul meu cedează,de ce ca să mai mint?

Hamei

tumblr_n4mztqYoiX1rs1gaeo1_1280unde mă aflu? A da…sunt în casă
Cât este ceasu’? ceasu-i de rasă…
Pardon, de firmă, că nu e caine
Să mai rămână de băut și din banii de pâine
ce se-ntâmplă aici, nu știu o iotă
Uite la ăsta, mai dă-ne-o anecdotă
Ca să rămânem aici, fresh, treji
Și zile la băieți ca nu o să dea greș
Când soarele răsare noi încă dăm dublaje
Și-atunci când plouă afară noi găsim anturaje
Cu care să bem, cu care să petrecem
Dă-i muzica la tare până nu o să mai putem.
Am ieșit surd de-acolo, și căzut în saltea
Dimineața la plimbare, îmi caut țigara…
Mă duc la bloc, sa-mi iau de la toneta,
Un chibrițel pentru cea mai tare flașnetă…

Mărgini colorate

Cum să îţi bucur gândul,căci fără mine piere.5trgi

Să  las noaptea să vină pân la ora nouă,

Să resimt pe trupul meu, că se lasă rouă

Căci într-o noapte, două sufletul meu se rupe.

Să lăsăm gânduri abrupte peste obrajii noştrii,

Să ne lăsăm ochii secaţi de lacrimi şi să îi umplet de viaţă

Căci trupurile noastre seacă de orice fel de vlagă

Şi mă întristează gândul că îţi voi pierde chipul de fată dragă.

Sub metrii de pământ, lumea pare neagră fără pic de alb

Căci întrunericul este infinitul dens precum  al meu suflet

Ce este mărginit de rău dar căptuşit de bine.

Lucrurile mărunte

Regăseşte tăcerea în orice lucru mărunt.10553515_733082690091604_6122627585187548213_n

Căci am să vin acolo,doar ca să mă aflu pe pământ,

Să te văd , să te simt şi ca să te iubesc.

Cum n-am avut ocazia sau cum nu am ştiu să o fac.

Mai vino ca să mă vezi. ..cum zac fără a spune un cuvânt

Căci rănile-mi deschise sunt acoperite  de pământ.

Te-am aşteptat în fiecare seară să mai apari în vis,

Dar chiar eu însumi, sunt unul fără de culoare

Parcă fiecare literă scrisă e precum o pasăre fără culoare

Şi îi sunt penele grele şi ochii îi sunt roşii de plâns

Iubesc  sunetul vocii tale dar regret că nu ţi-am spus

Mă strecor ca o umbră printre privirile tale

Mă scurg aşa uşor de parcă aş fii o picătură pierdută

Iartă-mă iubito, că toată lumea are să mă uite.

Da’ cum adică?

tumblr_n7xg8kN70F1qjm9bpo1_500Pentru ca în sear-asta, în premiera în ultimele 10 zile, am venit mai treaz decât de obicei, vreau să comentez puțin despre cât de mult căcat se mănâncă peste tot. Efectiv încolăcit, mai pe românește, cu condimente pe deasupra. Pai da’ ce-nseamnă asta? Limbajul ca limbajul, dar destul! Mă așez, joc o dota frumos, verific cine s-a mai îmbătat pe facebook, dar nici să-mi sară în ochi iar texte cum că femeile să nu fie perfecte, da’…oleacă frumoase. Nu suport să văd așa ceva. În fond, nu le mai suport deloc. Noi, rasa masculină suntem de două ori mai smecheri, mai de cuvânt, și mai…punctuali. Deci superiori, clar! Și, cam atât. De restul ne îmbătăm ca ultimii porci de la cocina din vale, vrem muzica tare, femei cele mai frumoase, mașini și scandal. Și tot suntem mândri. În schimb, voi…nu discutam.

Să revenim, am venit acasă super treaz, nici măcar nu mi-e somn și vreau să mă joc dota. Că doar mai ajunge omul și la fundul sacului și mai bea și apă. O țigară dacă aș avea ar fi perfect, dar aștept dimineața până răsare soarele să deschidă la bar. Apropo, cine mai citește blogul și e la curent, pe 19 iulie dau de băut pentru ca o9noapte împlinește 2 ani. Să ne vedem acolo cu bine 🙂

Căutare

Şi-a mai trecut un timp şi-a mai trecut o vreme306552_389601527770333_1149042912_n

Şi-s doar urmele mele peste aceste veştede nuele

Căci ele-mi ştiu povestea, eu chiar am uitat-o

Atât de mult m-am renegat că m-am alungat departe

Fără gânduri, fără carte,fără ale tale şoapte

Pribeag privesc… cum lumea se scufundă…

Sub propria ei măiastră umbră,căci şi i-a sa săturat

Că de-atâta veşnicie, eu tot umblu  eu tot caut

Ceva ce n-am să mai găsesc, curând? Sau niciodată?

Unde?Când? Iubita mea… de ce-ai plecat?

Atâta vreme mi-a luat,să încep să realizez.

Că tu mă cauţi unde eşti,iar eu din ceruri te privesc.

O linie şi o viaţă

Am urmat o linie,intr-una ….183450

Fără să ştiu , unde , când şi de ce…

Linima avea să dispară,precum un fir de praf.

Am încercat în neştirea mea umană..

Să o refac,dar viaţa  nu ma m-ai lăsat.

Am înţeles că linia e totul,şi că are un sfârşit,

Dar eu poet fără de viaţă,acuma eu, am murit?

Că viaţa asta nu o înţeleg,vorbesc fără să ştiu

Aştern cuvinte pe pagini şi vărs lacrimi pe ce scriu

 

Nu a trebuit.. nu a trebuit să ajung aici

Nu trebuia să-mi las viaţa să urmeze urma de bici

Ce mi-a brăzdat spatele dintr-o singur lovitură….

Cu ficare picătură de sânge cursă,sufletu-mi plânge

Nu am suportat gândul, că ceva în mine se frânge

Şi azi prin camera mea,doar praful se mai strânge.

 

Şi paşii pe frunze şi vibraţii pe pământ10456298_689182341154222_1702670050_n

Mi-aş da toată fiinţa, să mai fiu odată prunc

Să adorm plângând, cu mămuca mea în gând

De picioare să depind,spre ceruri să ajung

Dar astăzi sunt aici , cu picioarele-mi în scânduri.