Durerea maicii


Răsună tare câmpul cu glasul maicii mele10345080_678515565554233_1963967450_n

Ce mă strigă-n disperare şi înghite-n noduri

Faţa-i e plină de şiroaie cu lacrimi amare

E secată de putere ca o mare fără apă

Loveşte pământul cu palmele-i frumoase

Aşează florile frumos şi pleacă acasă

Pe o cărare pe care mergea ca o crăieasă

Dar acum pirivirea-i este goală, sufletu-i stingher

Durerea ei ce zbuciumă natura din temelie

La durerea ei şi pomii i-se închină la picioare

Are în gând o predică de când omul pleacă de pe pământ

Că şi eu am plecat pe un tărâm mai bun fără de durere

Dar toate astea se revarsă pe chipul maicii mele

Ce m-a purtat aproape atâtea luni de zile şi mai apoi ani

Şi ma răpit moartea cât timp ea sa oprit şi a clipt

La chemarea ei aş vrea să mă ridic din ape

Să mă întrupesc din pământ şi mai apoi din foc

Să-i iau chipul şi să-l contopesc cu al meuimages-2

Ca să-mi sărute frunte când am să dau de greu,

Să o strig în seară când totul pare întunecat

Să mă simt feciorul ei când în braţe ma luat

Că doar parfumul ei mă loveşte peste creştet

Că are privirea goală de când fiul ei nu mai este.

Reclame

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.