Confesiunile unui adolescent

10262035_628967353847615_1204836479871320601_n„Mi-e asa dor de tine, sunt doar un puștan pueril care încă visează noaptea că te ține de mână prin cartierele din orașul din care a plecat! Rătăcesc într-o casa bântuită de zâmbete și amintiri atât de dulci care mușcă din trupul meu precum un șarpe cu clopoței care vrea să-mi facă rău. Eu sunt tu și tu as vrea să fii eu. Am învățat să iubesc, nu știu ce înseamnă asta, nu știu nimic, știu doar că simțeam că lumea e a mea și tu erai singurul lucru care mai conta. Și încă mai ești…. Timpul a fost scurt, extrem de scurt, dar cât i-ar lua unui magnet să atragă o pilitură de fier la un centimetru distanță de el? O secundă! Același efect l-ai avut și tu asupra mea. Încerc să-mi caut cuvintele printre sticle de bere și prieteni vechi, între lumini care pălesc în atmosfera și oameni ciudați și străini. Ce ne facem? Nu vreau să ne pierdem printre inimioare și emoticoane cu îmbrățișări online. Vreau să fii a mea și doar a mea, acum și înainte să pășim împreună pe un drum deschis, fără îndoieli și minciuni de tot felul. Sunt al tău Gabriel, fără să mă fi schimbat în acest timp în care am reușit să ne vedem doar de doua ori în 365 de zile ale unui an. Nu îmi prea pot măsura cuvintele care mă depășesc când eu merg pe scuter și prietenul meu scrie cu viteza unui Lamborghini. Hai să reîntregim unitatea pe care am creat-o fără să dezertăm!” semnat al tău Gabi ❤

Miercuri seara, oră târzie…

tumblr_n17zv6hIi21qek4dmo1_1280Sursa mea de inspirație era un bec și o perdea
Ce încercau să lumineze pânza ce-o pictam în fața mea
Lumina făcea lumină, perdeaua o reflecta
Desenam o față tristă care rar mai zâmbea.
Nu ma puteam concentra, sălășluiam într-o mantră divină
Omul devenea artist printr-un gram de heroină
Mă uitam în oglindă, vedeam un soldat pictat de trecut
Și mi-am zis că-s prea bătrân pentru un nou început
Lumina începea să pălească, becul nu mai ținea mult aprins
Noaptea mi-a simțit prezenta, dar a uitat ce i-am promis
Promisiunea pentru mine nu-nseamnă nimic
Faptele însă cântăreau enorm
Ca și-atunci când insomniile mă făceau să visez că noaptea dorm…

Rând pe rând

A trecut o luna,două chiar și trei10461741_690796294326160_514950560_n

De când nu te-am mai văzut,oare îți e dor?

Să mă mai vezi la față, să mă simți aproape

Chiar nu îți e dor îngere,că m-ai uitat de-o viață

Te tot caut, te tot chem,încă te aștept acasă,dar tot nu vi

Pribeag privesc ,tăcut te chem şi strig….

Trăiesc aşa de mort, de parcă nu exist de la un timp

Tu ai plecat devreme şi-acum luminile pe rând… se sting

Să-mi las viaţa să le aprind, cu teamă mă gândesc

Că stelele vreodată eu n-am să le ating..

Prind rândurile mele viaţa mi-o descriu

Că ştiu că va venii şi clipa când eu n-am să mai scriu

Şi-ar să-mi persite scrise pe-o cruce numele şi data naşterii,

Şi tu îngere nu ai să ştii cât de mult te-am aşteptat

Că a trecut un ceas, au trecut două,

Sa ridicat şi bruma,dar eu am devenit o umbră

Pierdută în acest cer plin de mistere şi plin de suflete stinghere.

îmi cer scuze

Îmi cer scuze, sunt puțin narcisist,

Scriitor,

Copil actor,

Once in a while, la tentații nu rezist.

 

Știu,sunt de multe ori îngrijorat

De parcă am în cap un bec spart,

Dar mă mai schimb, mă mai combat;

Prin cap mă plimb și ăsta devine celălalt.

 

În player niște latino și te-aș ruga să dai play

Da’ hai să ne-ncurcăm cu alt clișeu:

Putem să ascultăm natura și cântecul ei…

Am putea acum să facem ce nu facem mai mereu?

 

Mami, nu trebuie să aibă logică

Și să fie totul riguros în seara asta!

La diapozitivul ăsta dioptria nu e optică

Încerc să le explic un stil de viață lin, aproape rasta, dar

 

…îmi cer scuze, sunt predispus la paroxism

Gânditor,

Întrebător,

Din când în când acționez ca un seism.

 

Vară, mare, proiecte noi și distracții

tumblr_n2uzadt2Yz1tnlkgpo1_500Eu și brigada am cam încheiat socotelile cu școala și cu facultatea pe acest sezon și așteptăm vara să batem palma pentru noi afaceri. Singurul lucru pe care l-am neglijat în ultimul timp a fost scrisul pe blog și scrisul în general din considerente specifice: timpul. Acum am mai tot ce am nevoie la dispoziție ca să dezvolt noi idei într-un timp scurt, noaptea în special. Am niște proiecte interesante pe care vreau sa le dezvolt în scris și nu numai.

În al doilea rând vreau să mă angajez să pot avea libertate de mișcare totală, să am bani să merg la mare, să-mi cumpăr una alta, să particip la chetele zilnice pentru o bere la terasă sau într-un balcon deasupra soarelui. Dar cel mai important vreau sa merg la mare cu gașca și să mă distrez cel putin la fel de bine cum am făcut-o în ultimii 2 ani de zile. Destinația e Costinești, ca în fiecare an, distracția e garantată și ciobăneala asigurată. Trebuie doar să rezistăm vreo săptămână fără să dormim prea mult și să ne dăm peste cap.

În rest aștept să călătoresc cât mai mult cu mașina (asta pentru ca îmi place să conduc foarte mult) cu toți prietenii mei pe oriunde aș putea. De asemenea, un procent mic din zilele de vară aș vrea să îl rezerv pentru învățat, mai exact pentru câteva materii de la facultate (RM, AutoCad, Catia) ca să pot să îmi continui ascensiunea mea ca inginer în devenire 🙂

Florile uscate

Se sting acum tăcute şi stinghere10466943_689182361154220_1185638054_n

Se sting acum tăcute şi frumoase

Se sting acum florile de mucegai

Fără să le ating în petalele lor mă tai

Sângerând în tăină,pribeag mă regăsesc

Un om înalt cu ochii blânzi,

Ce îşi şterge de pe obraji, lacrimile crude…

Şi las ploaia să mă ude las vântul să mă atingă

Pierdut păşesc pe drumuri seci, de oameni şi de viaţă

 

Atâtea flori se tot deschid p-atâtea se închid

Astupate de pământ picioarele îşi prind

Să fugă spre Eden tânjesc spre disperare

Le-aş da picioarele mele goale,doar doar să fiu o floare

Chiar de-am să mor pe un câmp sau glastră

Voi privii cu preţ o lume prea măiastră

Sau pe treptele iubirii să mor pierdut şi uscat.

Liniştea furtunii

E atâta linişte-n furtună se aud doar paşii meiunknown_by_sk1zzo-d5qjbw0

Grăbiţi pe un drum de piatră şi pământ

Şi la adăpostul pomilor aud greierii cum cântă

Că prin atâtea cărări doar mintea mea se uită

Şi prin picături de ploaie rămâne doar o foaie

La margine de câmp, descriu uimit pustiul ce se propagă

Stau întins pe-o vraiște de vreascuri și de paie

Ca o liniște ce devine stapână-ntr-o tornadă

Nu văd la orizont ce nu aud în apropiere

Simt doar un freamăt, o șoaptă, o mângaiere

Atunci când stejarii se aplecau să salute magia dimineții

ploaia învolburată mai scutura din nopțile tristeții!

Poezie scrisă în colaborare cu Hetealx