Omu’ cel de lut


De ce toate tac când marea se agită?10346802_670988616306928_1398694385_n

De ce-n astă dimineaţă,soarele nu mai există

De ce pe chipul meu , persită chipul trist..

De aş fi din lut, m-aş modela când afară-i ploaie

Dar sunt os şi piele ce se întind precum nişte nuiele

 

Pe un drum de flori buruienile se-ntind cât pot

Ascunzându-mi calea spre Lucifer… eu nu m-ăntorc

Îmi urmez chemarea, prin apă şi prin foc

Nu-mi las sufletul să cadă, adânc în nenoroc

 

Prin mijloc de pădure mă simt aşa de viu

Ţinut în viaţă de pustiu parcă totul prinde viaţă

Parcă omul trist capătă culori la faţă

Parcă omul cel de lut acum la soare se modelează.

Reclame

3 gânduri despre “Omu’ cel de lut

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.