Ultima


noaptea, la orele târzii

când poetul scrie

lumea doarme nepăsătoare parcă față de suferința lui;

el se culcă liniștit apoi,

dar doar după ce a scris măcar câteva rânduri

 

a doua zi, soarele-i deja de mult pe cer.

toți se-ntreabă: când a avut timp el

să scrie

și de ce nu răspunde în morții mă-sii la telefonul ăla

 

dar uite că a scris frumos

un rând mai slab, altul mă farmecă duios

strofa asta… cam pe dos

și uite-l c-a răspuns la telefon: „ce mai faci, boss?”

 

uite-l cum îmi descrie MIE suferința sau extazul

de parcă, confident

în noapte

mi-ar fi intrat în cameră după care-n minte

să citească tot

 

dar nimeni nu-l întreabă

și parcă nu chiar vrea să știe

când a avut el timp

să se oprească și să scrie

Reclame

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.