Tăcerea muzelor


tumblr_mwy1glRmLl1s5keexo1_500Vine o vreme când muzele tac.
Eu nu știu ce gânduri să mai cumpăr
Și cum sa le-mbrac
Sa le conturez într-un labirint al sorții
Ele nu îmi împart același vis
Sub aripa neagră a morții
Asa cum mi-au promis.
Dacă le-aș aduna pe toate într-un vagon al unui personal
Și le-aș privi pe fiecare la fiecare geam
Aș fi un artist trist, sentimental,
Și ma întreb cum ar fi fost dacă nici măcar nu le cunoșteam…
Încercam sa îmi caut un singur reper
Când ma pierdeam printre zeci de priviri,
Ridicam o sprânceana până la cer
Nu voiam să sting focul în amintiri…
Dați-mi băi muzelor un singur motiv
Să pot sa miros din nou a parfum
Dintr-o mie de stele, cu caracter fictiv
Viața îmi spune „tu vezi-ți de drum!”
Că viața de artist chiar n-are nici o scuză
Azi pleacă, mâine apare altă muză…

Reclame

2 gânduri despre “Tăcerea muzelor

  1. „Eu nu știu ce gânduri să mai cumpăr
    Și cum sa le-mbrac”
    Dar ce-ai zice daca nu le-ai cumpara, ci le-ai crea? 🙂
    Si da, din pacate, persoanele care ne inspira se schimba mult prea repede, asa ajungem sa scriem intotdeauna despre un trecut de mult pierdut si uitat. ^^

    Apreciază

    1. Asta-i viata, ce sa le faci?? Trebuie sa te schimbi sa ramai mereu acelasi, nu? Momentan nu sunt in stare sa le creez, nu merita atata efort al constiintei pentru cineva care imi strange mana de doua ori si crede ca suntem prieteni buni

      Apreciază

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s