Drumurile vieţii


Se lasă întunericul peste biserica lui pustie. nu-te-uita-inapoi-1_6bd78db662d46f

Când în fiecare seară,doar vântul îl aşteaptă

Să înceapă să rostească măcar o rugăciune

Că oamenii de pe stradă,sunt departe de credinţă

Şi crede că viaţa este o grea sentinţă,pentru fiecare fiinţă

Că totul se stinge precum o lanternă,fără să ai habar

Când zorile dispar,eu uşor încep să apar,

Şi mă vezi precum o cană goală,dar eşti prea orb

Că te-ai îndepărtat mult de credinţă, dar încă vezi drumul

Că nu eşti aşa înnecat de fumul,ce îţi iese din ţigară

Lasă jos carafa cu vin,unde acolo crezi că îţi zace tristeţea

Că omul este mult prea orb, îşi face singur dreptatea,

Când mâna ridică,spranţa-şi curmă calea şi pleacă,

De pe aceste tărâmuri mult prea aride.

Reclame

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.