Sunt treaz, dar încă mai visez…

largeTe-am cunoscut într-o gară. Erai un călător rătăcit, confuz și străin de locul în care te aflai, ca și mine de altfel. Căutai scopul vieții în spațiu și timp, ca și mine de altfel. Erai tristă și fericită în același timp, după o adolescență devorată de prieteni, iubiri neîmplinite și vise care se stingeau prea devreme. Parcă mă priveam în oglindă.

Acolo ți-am cunoscut părul lung, castaniu, pe care abia mă sileam sa nu îl mângâi atunci când aveam impresia că te îmbrățișez. Pentru mine asta însemna totul! În același loc îți cunoscusem ochii căprui, ca de pui de căprioara care ieșise să zburde în singurătate. Cu fiecare clipit al genelor dădeai impresia că ascundeai câte un mister, iar asta ma punea pe gânduri și mă înnebunea în același timp. Habar nu aveam ce înălțime ai pentru ca stăteai jos pe o bancă și nici măcar nu știam la ce înălțime să mă ridic să fac față așteptărilor tale. Atunci am preferat să fiu eu însumi și să-mi încerc norocul.

Mi-am zis în acel scurt moment în care visam cu ochii deschiși că dacă aș mai fi trecut prin încă 20 de gări ca aceasta, tot n-aș mai fi întâlnit o căprioară care să-mi metamorfozeze ideile și sentimentele în 6 limbi moarte total diferite, ca mai apoi să le traducă în limba română direct la transcrierea pe hârtie… Și în acel scurt moment de descătușare de realitate am realizat că tu deja dispăruseși sub infinitul liniilor de cale ferată metalice…Și-atunci am pornit după tine fără să știu ce mă așteaptă, cine ești, sau încotro te îndrepți și de ce…Eram dispus să merg până la capăt să te regăsesc și să-ți văd din nou chipul senin, ascuns sub fusta albă a unui zâmbet fermecător…

Îndrogatstit

tumblr_mwh7a1hf1I1sf275po1_500Aveam impresia că văd universul prin gaura cheii
După ce mă drogasem cu otravă de șoareci
Căutam doar lumină în bezna din gânduri
Fără un strop de durere muream de sete cu ochii-n tavan.
Plămânii topiți erau îmbibați în cianură de frică
Și nu pompau aer, pompau otravă, dar făceau risipă…
Și nu respiram că riscam să intoxic
Până și aerul care și-așa nu există…
Ficatu-mi era ca un puzzle, împrăștia țesut în tot corpul
Și-atunci când tușeam îl auzeam cum își țipă durerea
Că doar rupt în bucăți puteam să-i lărgesc orizontul
Căutam o mulțime de stări să-mi sugrume fierea…
Sângele-mi curgea prin vene trecut prin niște scripeți
Căci cu el căra marile greutăți amuzate de drame
Simțeam motorașele inimii cum învârteau curelușe
De care atârnau zgomote uriașe ce se izbeau în timpane.
Privit din exterior, toate astea păreau filme
Ce rulau într-o minte bolnavă de SIDA
Caci au făcut dragoste cuvintele care-au întors clepsidra
Cu gânduri perverse ce-n cap îmi sunau ca Aida!

Vise

Sunt atâtea vise,ce nu se trezescfeather_stock_by_kansheera_stock

Sunt atâția oameni,ce le povestesc

Ca pe o boală grea,eu le ispășesc

Și-mi pun capu-n perne,și-ncep să mă trezesc

Că-n timpul nopții,demonii mă năpădesc ,

Și-mi curmă viața,eu ce să povestesc ?

Când în taina zilei,hoinăesc absurd

Și-mi scriu fiecare vers,pe-o pasăre

Ce-i purtată de vânt,departe de privire

Că va rămâne totul doar o amintire

Întipărită pe hârtie,va rămâne un vis.

Comparație

Tu.. viaţă , m-ai adoptat fără să ştiu…umbra_2_70414500

M-ai ţinut pe picioare,fără să-mi spui

Că într-o zi,ai să te superi pe mine

Şi ai să pleci,şi mă vei lăsa…

Printre aceste ruine.ce-s vechi de ani întregi

Şi doar pe mine, tu nu vrei să mă înţelegi

Când suflete omeneşti,rănăsc fără să vreau

Când luna moare,îi dau viaţă de la mine

Că doar pe ea o vreau în seară

Să îmi vorbească şi să mă asculte

Că-s atâţia oameni ce dorm,dar eu sunt hoinar

Precum o frunză din pom,cad în nean

Fără să ştiu că-i bine sau că-i rău

Eu îmi ucid sufletul,să mă scap de acest infern

Că-s poetul,ce aşteaptă un tren,ce nu mai vine

Ce-are are o întârziere ce nimeni nu o ştie

Dar am sentimentul că are să vie,cât de curând

Tu…viață,îmi ești umbra revărsată peste pietre

Și eu sunt omul ce este…este scris în acestea.

ciocolată

ciocolata

-Amintire de ciocolată Milka cu stafide!
Mi-ai rămas întipărită-n dinte;
…era frumos când eram ambii cu minte.

Ce amintire, iubire aromată
Cu trandafiri și ciocolată;
…’’Hai în bucătărie, cât încă-i cafeaua caldă!’’

Golul din stomac mă scutură și doare.
…ține-va mult tare?
Totuși,sufletele noastre…inimile…bătăile nu sînt simultane?

Întuneric sec

Trec  zilele precum o apă limpede de vară1743347_618531598219297_328435534_n

Mă simt de parcă-s o pasăre călătoare

Străbat zările fără pic de teamă

Mă simt, de parcă-s vânt,că-i simt pe toţi aproape

Că în mijloc de noapte,drumurile-s pustii

Doar autobuzele trec,şă-ţi de-a de ştire ca să ştii

Că oraşu ăsta-i umbră,şi că-s unul din sufletele vii

Că praful se ridică,doar la zâmbete de copii,

Cu toate amintirile astea,moartea mă va năpădii

Să mă-nvelească într-un adamic întuneric sec

Precum e lumea asta pe care o privesc.

 

 

Noapte albă

Insomnia îmi zace-n vene,precum sângele rece1499732_594035100668947_114448442_n

Cu mintea afundată-n perne,încerc un somn adânc

Să mă pierd prin vise,să mă despart de pământ

Să nu las gândurile rele,să-mi pună aprigul capac

Şi mai stau în seară,pe pragul casei cugetând

Simţindu-mi câinele aproape,mă face ca să plâng

Că un drag prieten,mă vede altfel de cum sunt

Cu ochii-n sângeraţi de durere,cu palmele tăiate

Continui să îl mângâi pe spate,până nu mai sunt,

Până când voi înceta să cred şi să sper,

Că rănile vor dispărea dacă încep să zbier

Dar aleg calea de mijloc şi voi rămâne veşnic

Un om ce-a fost odată în Eden.