De când ai plecat…


Când tu îmi eşti plecată,sufletu-mi e trist65616_10200353932530463_67431776_n

Când tu nu-mi eşti aproape,inima-mi mi-am stins

Când luminile-s plăpânde,divinitatea-i tristă

Şi nu mă lasă nici măcar,lumina să o zăresc

Nici măcar un soare,pe cer nu mai găsesc

Că de când pământul,încet s-a întunecat

Şi pe scoarţa aridă,uşor tu mi-ai plecat…

Când tu nu-mi eşti aproape,eu mi-te clădesc

Şi trupu-mi e noroiul,ce nu-l împrăştii peste tot

Să nu mânjesc alţi oameni,cu-al meu nenoroc

Şi-o sfoară înfiptă-n ceară,începe să lumineze o cale

Că tu iubire ai plecat,şi totul în jurul meu s-a terminat

Când mortile de vânt,îmi disipec sufletul în văzduh

Toate astea par că sau dus,sau poate doar au apus.

Reclame

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.