Viaţa şi minciuna


Să mă urmăreşti la amiază şi la apusa29

Şi-ai să vezi cum sufletul meu, are să cadă răpus

De atâta dor şi-atâta jale,ce-mi este-n jur

Sub chip de om,ce-mi savurează sufletul precum un fruct

Lasă-mă te rog să cânt, aproape de apus

Să-ţi vorbesc cum doar eu voi ştiu vreodată,dulcea mea fată

Să nu îţi fie dor,să nu mă plângi că am să mor,căci eu voi fi viu

Printre suflete aride eu voi fi prezent în pustiu

Are să doar gândul că nu am să mai fiu,dar mereu te voi iubi

Nu-mi voi lăsa sufletul să-mi creadă în minciuni

Că eu însumi mă simt că sunt un, ce parcă nu mai se sfârşeşte

Şi când scriu mă simt departe de dihănii,mă simt departe de-omenire.

Reclame

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.