Sutele de oameni


Cu fiecare pas făcut,parcă obosesc mereucimitirul_evreiesc_din_humor_fotografie_de_sorin_onisor_01

Şi îmi e din ce în ce mai greu,să-mi car sufletul

E o linişte pierdută,printre crăcile de brad

Peste stanele de piatră,eu tot merg pribeag

Nu-mi găsesc un drum,nu-mi găsesc o cale

C-am ajuns în cimitir,printre sutele de oameni

Ce-mi stau de veghe la fiecare pas,ce vor să mai rămân

Să le mai scriu o poezie,să le mai citesc un rând

Să-mi mai salut bunicul şi din ochi lacrimi scăpând

Lăsând în urma mea un dor profund printre ceaţă

Mă pierd şi-mi rămân urmele apăsate pe noroi

Şi peste-mi umerii lăsaţi,îmi stau călare îngeri

Şi peste priviri pierdute,îmi apar în cale stafii

Ce mă-nfioară doar când le aud paşii şi vocea.

Reclame

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.