Anonim în iubire


E gândul meu,ce se ascunde tăcut prin minte1499732_594035100668947_114448442_n

Și glasul meu ce nu-și găsește sunetul să strige

Și-mi e moartea obosită,și altfel îmi vorbește

E doar glasul ei,ce privirea îmi știrbește

Și doar mâna ta ce sufletul  îmi liniștește

Și lacrima ta,ce-mi limpezește gândirea

Hai să fugim amândoi și să ne pierdem cu menirea

Să uităm acasă nostalgia,să ne rătăcim prin noi

În frig să ne adâncim, ca într-o mare moartă

Să ne regăsimt amândoi,sub bolta ce-a cerească

Să nu mă lași să adorm,că nu mă mai trezesc

Lasă-mă te rog,de viață să mă minunez

Că asta-mi e puterea,doar să mai trăiesc

Doar să mai vorbesc oleacă,cu a mea iubire

Și apoi să vi tu moarte, să mă iei la tine.

Reclame

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.