Un poet pribeag


Poate că o să mor,când o să-mi fie timpulpribeag-in-lume

Sau am să mor când voi crede că-i de cuvință

Dar cât voi trăii,voi iubii, o singură ființă

Și o să vreau să mă gândesc,și o să vreau mai zâmbesc

Când totul se cutremură, parcă eu plutesc prin această lume

Lasă-mă te rog să cred,că am făcut destule fapte bune

Și să-mi cer iertarea ce-a sigură și dreaptă,Doamne, iartă-mă!

Că știu că nu mai vrei,știu că Tu nu m-ai uitat

Dar mă simt un suflet destul de pribeag,un om destul de rătăcit

Și cu tot cu trup, în poezii m-am adâncit,în poezii mă-nneclarge

Lasă-mă te rog iubire,din viață ca să plec,sau măcar să încerc

Că sunt un poet,ce se învârte în cerc,un poet ce-s renegat

Că o mulțime-n treagă,cu pietre după mine au dat

Și atunci când vine seara,eu să plec pierdut pe mare

Să o ascult când pleacă la culcare,să o ascult cum plânge de durere

Că-i furtună-n larg și valurile-i geme,și largu-i este întristat

De când eu de lângă ea, blestemând am plecat,de când de ea am uitat.

Reclame

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.