Strada fără rost


Un pustiu rămâne,atunci când doar tu pleciregasire

Și-mi lași în urmă ceața,și eu ușor disper…

Lasă-mă să-ți cer,măcar un fir de păr de-al tău

Ca să-ți simt capul aproape,de pieptul meu

Sunt pietrele crăpate și geamurile sparte

Și prefer să te aștept nopțile și să plâng la zi

Dar să știu că-odată noi ne vom regăsii

Prin abisurile iernii,prin pragul primăverii

Străzile să mi-le luminezi,sufletul să-mi aprinzi

Să ard de flăcări fără ca să mă sting vreodată

Și doar mai vreau,să revăd zâmbetul tău cald în noapte

Când în jurul nostru se-aud doar ropote de pleoape

Doar pași ce se desprind de noi,doar voci blânde

Și pe tâmple să-mi cadă bruma,gâtu-mi să-mi  fie sec

Și doar cu bucuria ta aș vrea o viață,să mă înnec.

Reclame

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.