Sertare trântite ce-mi zguduie auzul,mă trezesc în noapte,
Balamalelor neunse parcă mă tot blesteamă
Când în mijloc de seară,doar ele stau și vorbesc
Când serile dorm,ele se tot trântesc de-avalma
Foile ce stăteau adormite la pieptul lor,acum zboară
Pe pereți stau litere criptate-n var,iar eu, ce stau și le vorbesc
Furia-mi interioară,încerc să o stăpânesc,atunci când
Sertarele se tot trântesc,mă tot prefac că nu le aud și cânt un vers uitat
În toi de noapte, toate-s uitate,e doar gândul meu,ce mă-împinge de la spate
Că m-am rătăcit prin casă, și mă tot ascund sub masă,când mă simt stingher
Când cerul se revarsă cu lacrimi mari de fier,ce mă lovesc în creșted
Veșted stau și mă tot gândesc,când sertarele se-nchid oare ele mai vorbesc?
Că-n mintea mea pierdută,nimic nu se mai aude sau să se vadă
Ci doar o licoare,ce-și croiește drum prin vene și nu se odihnește.
Foarte frumos.
ApreciazăApreciază
Multumesc mult >:D<
ApreciazăApreciază