o9noapte

Sertare trântite ce-mi zguduie auzul,mă trezesc  în noapte,

Balamalelor neunse parcă mă tot blesteamă

Când în mijloc de seară,doar ele stau și vorbesc

Când serile dorm,ele se tot trântesc de-avalma

Foile ce stăteau adormite la pieptul lor,acum zboară

Pe pereți stau litere criptate-n var,iar eu, ce stau și le vorbesc

Furia-mi interioară,încerc să o stăpânesc,atunci când

Sertarele se tot trântesc,mă tot prefac că nu le aud și cânt un vers uitat

În toi de noapte, toate-s uitate,e doar gândul meu,ce mă-împinge de la spate

Că m-am rătăcit prin casă, și mă tot ascund sub masă,când mă simt stingher

Când cerul se revarsă cu lacrimi mari de fier,ce mă lovesc în creșted

Veșted stau și mă tot gândesc,când sertarele se-nchid oare ele mai vorbesc?

Că-n mintea mea pierdută,nimic nu se mai aude sau să se vadă

Ci doar o licoare,ce-și croiește drum prin vene și nu se odihnește.