New year, same shit

tumblr_mtjoszl0wu1qjkapko1_1280Chiar dacă gândul că vine un an nou cu multe speranţe şi aşteptări, m-am convins de anul trecut că treaba nu stă chiar aşa. Nu o să mai adopt modelul din 2013 când chiar credeam că o să plouă cu bani în fiecare zi, ci mai degrabă m-am decis sa fiu mai modest şi să zic că ar fi bine dacă ar fi la fel cum a fost şi până acuma, am avut de toate, realizări, examene luate, distracţii şi sănătate. Chiar nu am nevoie de nimic special, nu vreau să-mi lipsească parţile rele dar nici să apară cele bune. E perfect asa cum e.

Toată lumea schimbă culoarea părului, telefonul, atitudinea, ţelurile bla bla bla. M-am plictisit, mă gândesc că e o zi normală în care o să plouă 5 minute cu artificii, ne îmbătăm ca porcii, mâncăm ceva bun şi apoi ne culcăm. Iar ziua următoare o luăm de la capăt cu munca, facultatea etc. Sunt prea trist ca să fac chestia asta, iar cei care ar trebui să mă susţină mă atacă în loc, sau nu realizează în ce m-au transformat şi mă acuza de tratament inadecvat şi necunoştinţă de cauza prin imposibilitatea socializării.

În fine, pentru mine nu se schimba nimic, doar faptul ca se termina vacanta şi începe sesiunea. Asta mă întristează, dar dacă mă uit în urmă sunt mândru de lucrurile pe care le-am făcut. A fost blană!

Anonim în iubire

E gândul meu,ce se ascunde tăcut prin minte1499732_594035100668947_114448442_n

Și glasul meu ce nu-și găsește sunetul să strige

Și-mi e moartea obosită,și altfel îmi vorbește

E doar glasul ei,ce privirea îmi știrbește

Și doar mâna ta ce sufletul  îmi liniștește

Și lacrima ta,ce-mi limpezește gândirea

Hai să fugim amândoi și să ne pierdem cu menirea

Să uităm acasă nostalgia,să ne rătăcim prin noi

În frig să ne adâncim, ca într-o mare moartă

Să ne regăsimt amândoi,sub bolta ce-a cerească

Să nu mă lași să adorm,că nu mă mai trezesc

Lasă-mă te rog,de viață să mă minunez

Că asta-mi e puterea,doar să mai trăiesc

Doar să mai vorbesc oleacă,cu a mea iubire

Și apoi să vi tu moarte, să mă iei la tine.

Spectatori

tumblr_mwxlpnrndW1s2ieguo6_500Toarna ceva in pahar si hai afara pe vreo banca. Asta-i tripu de seara al locului pe unde hoinaresc in fiecare noapte. Aprinde o tigara, da drumu la un Nimeni Altu’, stai cu prietenii tai si bucura-te de viata. Atunci iti dai seama ca n-ai nevoie de nimic, de bani, de scoala, de influenta, faima sau putere. Ai nevoie de oameni si locuri, care cladind aceeasi temelie, iti ofera tot ce ai avut mereu nevoie: companie si voie buna. Fie ca stai in spatele blocului, fie ca esti in masina la o plimbare sau prin vreun pub la o bere sau la un biliard, secretul ramane acelasi. Tu sa te simti bine 😉

Daca reusesti sa strangi asemenea oameni in jurul tau, fie ca esti rege sau pion intre ei, fie ca esti un nebun delegat la cap care o da tare de fiecare data cand se imbata, feelingul ramane acelasi in goana catre fericire. Si cu timpul iti doresti ca asa sa fie fiecare zi de weekend si de sarbatoare pana la nesfarsit. Cu bani putini investiti, nedand semne de saracie, se pot face multe lucruri de care sa te bucuri. Nu privii meciul din tribuna, simte-l din plin in mijlocul jocului, detensionat de strigatul coechipierilor tai…

Crăciun fericit

Vă urăm cu drag și cu bucurie Crăciun Fericit,alături de cei dragi în sânul familiei. Toate cele bune din partea lui Alex Hetea & Laurențiu Ionuț Bică ( o9noapte.wordpress.com) craciun-fericit-2013

Un poet pribeag

Poate că o să mor,când o să-mi fie timpulpribeag-in-lume

Sau am să mor când voi crede că-i de cuvință

Dar cât voi trăii,voi iubii, o singură ființă

Și o să vreau să mă gândesc,și o să vreau mai zâmbesc

Când totul se cutremură, parcă eu plutesc prin această lume

Lasă-mă te rog să cred,că am făcut destule fapte bune

Și să-mi cer iertarea ce-a sigură și dreaptă,Doamne, iartă-mă!

Că știu că nu mai vrei,știu că Tu nu m-ai uitat

Dar mă simt un suflet destul de pribeag,un om destul de rătăcit

Și cu tot cu trup, în poezii m-am adâncit,în poezii mă-nneclarge

Lasă-mă te rog iubire,din viață ca să plec,sau măcar să încerc

Că sunt un poet,ce se învârte în cerc,un poet ce-s renegat

Că o mulțime-n treagă,cu pietre după mine au dat

Și atunci când vine seara,eu să plec pierdut pe mare

Să o ascult când pleacă la culcare,să o ascult cum plânge de durere

Că-i furtună-n larg și valurile-i geme,și largu-i este întristat

De când eu de lângă ea, blestemând am plecat,de când de ea am uitat.

Strada fără rost

Un pustiu rămâne,atunci când doar tu pleciregasire

Și-mi lași în urmă ceața,și eu ușor disper…

Lasă-mă să-ți cer,măcar un fir de păr de-al tău

Ca să-ți simt capul aproape,de pieptul meu

Sunt pietrele crăpate și geamurile sparte

Și prefer să te aștept nopțile și să plâng la zi

Dar să știu că-odată noi ne vom regăsii

Prin abisurile iernii,prin pragul primăverii

Străzile să mi-le luminezi,sufletul să-mi aprinzi

Să ard de flăcări fără ca să mă sting vreodată

Și doar mai vreau,să revăd zâmbetul tău cald în noapte

Când în jurul nostru se-aud doar ropote de pleoape

Doar pași ce se desprind de noi,doar voci blânde

Și pe tâmple să-mi cadă bruma,gâtu-mi să-mi  fie sec

Și doar cu bucuria ta aș vrea o viață,să mă înnec.

Orele din zi și seară

Îți cânt în noapte, îți cânt la ziuă și îți scriu1464865_582069625198828_1677451801_n

Și cad în nebunie,și cad într-un hazarn etern

Și cu gândul efemer,încă plâng la fixul serii

Că m-au lăsat până și florile primăverii

Ce au dat bir cu fuga de când sa lăsat apăsat bruma

Și mă simt pustiu,închis în mine,pierdut ca-n alcatraz

Fără vocea mea,versurile-mi sunt disperate, îmi sunt pierdute

Lasă-mă te rog,cu vocile mele derute,cu vocile mele tăcute

Astea-mi sunt gândurile rupte,asta-mi este viața scrisă

Tu iubirea mea să nu fi tristă,tu iubire să nu plângi

C-am să-ți scriu în seară,am să-ți scriu la ziuă am să-ți scriu la fix.