Lumini pierdute

De zile bune scriu doar când se lasă brumatumblr_mlb0nlzmi11r51psro1_500

În zori de zi,mă cert cu străzile,că-s așa de pustii

Parcă-mi văd sufletul de-odinioară,fără pic de culoare

Când zgomotul e surd,liniștea mă înfioară și înspăimântă

Oare asta-mi va fi soarta,să zac într-o lume gălăgios de mută?

Doamne,să-mi lași viața mult prea scurtă, asta-mi e un chin

Să nu văd razele luminii,din mijlocul grădinii,în toi de furtună seara

Să simt cum se-așterne oboseala,ce-o confund cu o zăpadă proastă

Că nu se mai citesc pe chipuri,nici că-i veselă sau tristă sau chiar optimistă

Că viața mea este persoana mult prea tristă,ce trăiește  ca un joc de minge

Cu mingea să-mi dau pase,cu ea să mă lovesc,chiar de nu o mai zăresc

Și gândul meu cel bun se lasă ușor,dar parcă tot fuge de mine și apare nostalgia

Viață hai să rupem porțile, ce ne țin aici, pe acest pământ ce nu ne aparține

O să scriem de-acum noaptea,când e ce-a mai pură lumină.

Ticăit de ceas

Oare voi găsi pe aici prin cer,lucruri negăsite acasă1459686_690153144343333_1271737578_n

Oare să mai stau să sper,că oare ceasu-mi va suna ca ieri

Când merg cu sacul la cârcă, alături îmi stă un ceas tovarăși

Ticăiturile lui mă strigă,vor ca ele să se oprească pentru o secundă

Că toata-mi viața ele mi-au vorbit din umbră, acum e timpul lor

Că am realizat că prin viață-s doar un călător fără destinație

Și-am pierdut atâtea primăveri, printre gândurile de alatăieri

Când simțeam că nu mai este vorbă de povești,că lacrimile-mi sunt seci

Pe un drum de piatră,voi sta dar parcă voi tot merge și voi cânta târziu

Prin parcul cel pustiu,doar luna e așa măiastră,și chipul dragei mele zace la fereastră

Cu ochii cât e zarea, ea mă așteaptă, dar eu parcă mor încet

Cu ticăiturile-n urechi,parcă nu-mi dau seama de lucrurile ce se tot petrec

Lampadare aprinse. pe drumul lor mă tot poftesc ca să pășesc odată

Și pe pietrele de aici, va sta scrisă viața mea toată,aici voi sta să zac

Alături de ceasurile mele, cu acel tic-tac ce curând se va opri.

Plouă cu îngeri

Doamne, plouă cu îngeri din cerul arsploaie si umbrela

Dă-mi Doamne aripile înapoi să-mi șterg lacrimile

Să-mi sumec mâinecile și să vin la tine-n zbor

Lasă-mă doar ca o pasăre de noapte, ce nu-și găsește cuib

Nu mă renega, că nu știu oful cui să îl spun în cuvinte

Pământul să mă cheme, într-un nor de cenușă stinsă

În smoală să stea lacrima mea prescrisă-n sânge

Să mă iei în brațe șă mă strângi tare la piept

Și să mă înțelegi  Tu Doamne, că-s doar un om și un poet

Ce nu-și găsește-n viață, drumul cel corect

Sunt doar un ceas ce se învârte invers sunt doar un vânt ce nu adie

În brațele ei încerc să-mi iau adio, iartă-mă iubito, iartă-mă pentru o vecie

Că în astă seară,gândul meu nu va mai scrie și glasul nu-mi va mai vorbi.

O Românie uitată, o calificare ratată

Nu o spun din perspectiva vreunui analist sportiv. Indiferent dacă am fost sau nu la ultimele 2,3, 10 turnee mondiale, iată că nici de data asta nu am reuşit să ne ridicăm la înălţimea aşteptărilor şi să trecem de probabil cea mai uşoară confruntare la baraj pe care am avut-o. Şansa ne-a pus pe masă Grecia, un adversar accesibil, după cum am exclamat toţi în cor după extrageri, asta după ce am scăpat de adversari însutiţi mai grei cum ar fi Portugalia, Spania, Franţa sau Ucraina. Deci, ce scuză avem?Că ne-am trezit prea târziu şi am pulsat totul pe ultima carte? Nu!

1398193_10152031996028678_747255994_o
Am sperat eu ca şi ceilalţi 53 de mii de suporteri care au văzut meciul live, şi probabil ca şi ceilalti câteva sute de mii de microbişti care au urmărit meciul din fotoliul casei sau din scaunul unui pub, sau pur şi simplu care l-au ascultat pe staţiile de radio. Nu s-a întâmplat nimic, ba mai mult, ne-am făcut de râs în ciuda faptului că, cu o săptămână înainte, ne rugam să picăm cu Grecia, şi ne băteam în declaraţii care mai de care mai agresive prin faptul că vom merge mai departe fără drept de apel, doar să fim atenţi şi să tratam adversarul cu seriozitatea cuvenită. N-a fost aşa. Grecii ne-au dat o lecţie de fotbal şi la Atena şi la Bucureşti. Nimic nou pentru noi, doar 120 de minute jucate cu o fostă campioană europeană în 2004. Cu atât ne putem mândri, dacă cu altceva nu suntem în stare. Cu atât şi cu ultimul scandal izbucnit în mass-media, cearta pe care selecţionerul a avut-o cu Adrian Mutu. Nu merg mai departe ca nu are rost, soluţia e sa ne resemnăm şi să sperăm la mai bine la următorul turneu final, Euro 2016.

1401172_10152031878838678_458850778_oSursă fotografii: Sport.ro

O secundă și un vis

E doar un vis și o secundă,prinzându-te de mână

Și merg mereu pe calea tot ce-a bună, și ajung curând1418229_578672578871866_1927667102_n

Să-mi scutur hainele de brumă,cu o singură mișcare

E tot un aer,ce nu se lasă respirat,adorm murind la tine-n brațe

Ca un biet băiat,ascult chemarea serii și a mângâierii

Când liniștea tăcută urlă prin vioară,cu ochii mari ca o mioară taci.

Frumoasa mea pierdută-n sunet,regăsită-n vers și-n gând

Hai să dezlegi , să mai pot să râd și eu macar odată pe acest pământ

Lasă-mă să-ți cânt,chiar de nu am glas eu îți voi cânta mut și calm

Când liniștea vorbește, tu lasă-mă să-ți plâng la piept de durere

Să mă îmbăt cu zâmbetele tale,să mă învelesc cu părul tău

Parcă mă cheamă, parcă m-a uitat sau doar nu mă mai vrea

Unde-i sunetul cel drag de la vioara mea?

Liniștea sumbră

E o liniște așa de sumbră,când toate au tăcutsad-time-clock-night

Și când mergi agale pe drumul cel îngust

Cuvintele-mi aride pe loc au dispărut,când soarele-a apus

Și stele-s prea sus, i-ar eu tot stau pe jos,departe de ele…

Când mă simt legat cu lanțurile grele, ce au ruginit

Ce mă țin aicea, pe pământul infinit de rece ca o gheață

Iar eu un om pierdut,încerc să mă descriu pe foaie

Când fiecare-mi lacrimă,litera îmi îndoaie și știrbește

Când orice lege a firii, parcă nu mai este

Merg tot mai departe, să mai scriu încă o poveste

Când parcurile astea, nu mai sunt așa de dese și de colorate

Cu gândul în altă parte, parcă te tot chem , parcă te tot vreau

Să mai dorm o noapte,să mai stau o zi,să întoarcem ceasul

Și sigur ea va ști,c-am plecat de-odată,lăsând în urmă doar hârtii

Și-o îndrumă acolo,unde totul e pustiu

Acolo unde crucea-mi vine,ca un pardesiu.

Aș sta așa…

Aș sta așa, cu fața-n sus,o seară sau o zi155621346281854

Pe un vârf de munte,ca să mă poți zări

Să vi lângă mine, când se apropie de zori

Când eu ca un pârâu supus îți voi murmura poeme

Și lasă-mi oasele, să-mi urle a durere în văzduh

Și peste-mi privirea oarbă, se dărâmă tot

Îngenuncheat de vreme, aș vrea acuma să uit tot

Pământul oasele-mi să tragă în adâncul lui

Să mă uite muntele,de când eram pe vârful lui

Și te priveam în neștire,cu ochii gândului

Când mi-erai departe,de brațele sufletului

Părul să-ți simt în palme,buzele-ți să-ți sting

Cu tâlcuri multe, acum pornesc  la drum

Pe o cărare ce-i doar fum și praf și zgură

Și peste tot în juru-mi este numai brumă

Și mă îndrept spre-o casă,spre lucrurile vechi

Și printre cărțile uitate,să îmi amintesc povești

De când eram copil,cu ochi blajini și cruzi

Și aș mai sta pe-aici,pe acest podiși

Dar brazii dârji mă-drumă acasă,unde ea mă așteaptă

Cu ochii la fereastră,cu ochii cât e zarea

Dar curând își va da seama că trebuie, să aprindă lumânarea.