Argintie frunză


Tu om ce îţi cauţi menirea, eu doar ce-am pierdut-oHDR4

Sub o adiere de vânt cad în văzduh şi te salut cu drag

Că acum am ajuns în prag de viaţă şi chiar îmi iau adio

Când pasul tău grăbit peste mine are să vie neştiutor…

Glasul meu de mierlă tu n-ai să îl auzi vreodată

Spânzurat în tăcere toate lucrurile parcă-s de sticlă şlefuită

Şi ciobită la colţuri ce în fiecare seară mai cade o bucată

Printre crăcile aride păsări îşi părăsesc cuibul drag şi cald şi pleacă

Eu poet somnoros ce merg pe străzi şi nu realizez că totul e pierdut

Sub o matie adamică pornşte întreaga suferinţă ce va ţine o viaţă

Că prin juru-mi toate îşi pierd din speranţe când eu stau şi scriu

Pecetluite gânduri pe foaia de argint ce nu se îndoaie la colţuri

Reclame

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.