Niciodată nu e prea târziu


tumblr_mmjukmKmdG1rg1g7ro1_1280Am cerul gurii uscat, şi gâtul încleştat
Da’ tot mi-aprind o ţigară
Şi-ncerc să-mi amintesc ce totuşi am uitat.
Mi-e frig, dar îndur gerul de-afară,
Când gânduri în mintea mea încep să dea năvală
Eh, nu-mi pasă nici dacă soarele apune
Trăiesc bătut de rele fără vreun ţel anume
Alung tot ce e rău, şi continui în continuare
Până şi piaza rea are într-un final scăpare
Tu m-ai lăsat cu ochii-n soare, deşi era noapte
Nu vedeam în jurul meu decât umbre şi şoapte
Era prea multă lume ca florile dintr-o mirişte
Într-atâta gălăgie, eu căutam doar linişte
Unde credeai că plec, când vin din rătăciri
Ma uit la chipul tău, dintr-un sac cu amintiri…
Deci, spune-mi tu băi puştiu,
că eu nu mai găsesc răspunsuri
Putem vedea un răsărit în noi, după o mie de apusuri?

Reclame

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s