Îţi mai aduci aminte?


Îţi mai aduci aminte , acea clipă, când ţi-am spusterapie_6

Că eşti frumoasă,şi buzele noastre sângerând sau sărutat

Când ochii noştrii erau faruri ce luminau în întuneric

Îţi mai aduci aminte prima seară , adormindu-mi în braţe

Ca o copilă dormeai şi eu prin părul tău cu degetele mă jucam

Eu om rătăcit prin viaţă iar tu fata cu zâmbetul plin de speranţe

Amândoi pe drum şi fulgii de nea ce se aşterneau pe drum în calea ta

Pasu-ţi fin adormea şi lumea iar eu poet rătăcit nu-nţelegeam asta

Că tu îmi eşti crăiasa ce-mi va lumina viaţa plină de dughene

Îţi mai aminteşti când ţi-am redat chipul sub vers într-o poezie, încă am acea foaie

E de pus în ramă când sufletul mi-se destramă şi îngerii mă cheamă

Eu îngenuchiat de durere, tu lângă mine. rănile tot mă dor…

Asta e povara unui suflet incolor,el să înţeleagă lumea şi să fie un scriitor.

Reclame

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.