Ciudat dar simplu

Ciudat, doar ca să ști și tu, nu m-am uitatfield,typewriter,writing,art,grass,cool-b141dfdd83bf6d3a1af736d1d5f680f1_h

La șoldul tău,ci doar la ochi ,gură și obraji

Pentru mine-s amănunte,cunoscute doar de Dumnezeu

Buzele îți sclipesc în lumina difuză a serii, și eu privesc

Cum degetele-ți rămân gravate pe pereți,când îi atingi

Stau la geam și privesc cum pașii tăi mărunți se pierd în iarbă

Până dimineața, urmele-ți rămân, până cade bruma

Mi-s umerii căzuți, sunete străine mă deprimă

Ceața-i plină de măști aride ce mă îndepărtează de tine

Te îmbrățișez din privire, te sărut din vorbe și te chem

Te vreau să-mi adormi în brațe,citindu-ți romanțe

Glasul meu să îți fie cunoscut de-o viață,ca să nu mă uiți

În mijloc de câmpie,îți scriu pe-o mașină veche

Să-mi înțelegi scrisul, doar asta îmi doresc  acum

Pe lângă faptul că îmi este dor de zâmbetul tău de fată dragă.

Avem putere, de ce nu facem ceva cu ea!?

Tinerii. Despre ei e vorba. Şi eu sunt inclus aici, dar deja timpu trece şi eu avansez în vârstă şi nu mai pot fi etichetat în aceasta categorie. Am înţeles ce am de făcut şi cum m-am format, şi acesta va rămâne singurul meu drum în viaţă. Dar cum rămâne cu restul, care nu ştiu pe ce lume trăiesc şi încotro se îndreaptă? Cei care sunt mai mici ca mine, nu neapărat ca vârstă cât şi ca mod de gândire. Unde-i liderul ce se ridică în fruntea generaţiei actuale cu steagu în mână şi torţa arzând în focuri, conducând către o revoluţie în cultura şi civilizaţie? Uite, asta e:

şi lumea îl venerează, îl adoră, îl respecta, ba mai mult, îl îndeamnă la cât mai multe şi îl promovează în continuare. Codrin, pe numele său Satana, în fine, nu mai spun nimic de numele sau de vocabularul sau vulgar, stă şi montează şi filmează desene şi videouri cu el înjurând sau făcând diferite glume. De ce? Prea mult timp liber, nasol. Poftim model care munceşte pentru ţara, aduce bani la buget şi plăteşte taxe şi impozite din banii munciţi pe cârcă o lună întreagă.Trist, chiar trist în draci, ce pula mea? Rău o fi fost înainte de revoluţie, nu mă pronunţ, dar măcar oamenii care i-am întâlnit şi au trăit acele vremuri sunt adevărate valori după care te poţi ghida.

Stau şi mă întreb când o să văd ca acel procent de 10% care îl au pe acest om ca model în viaţă se va mari? Păi când?:

Am văzut reacţia oamenilor de rând. Ei zic că-i prea trist, că e drogat, că stă după blocuri şi numai despre asta cântă. Fraieri, îl judecă fără să aibe habar ce înseamnă să trăieşti în sărăcie, să mănânci pâine cu apă în fiecare zi, să pleci de-acasă la furat prin ţări străine şi nu la muncă. Peste toate astea a trecut, acum e un om împlinit, la casa lui, la job-ul lui, la prietena lui, iar muzica acum inspiră încredere, veselie, şi multă voie bună şi îndeamnă la o schimbare generală în noi. E printre cei mai respectaţi oameni în rap-ul romanesc şi a schimbat multe minţi confuze şi a îndreptat mentalităţi pierdute, deci hai… să vă aud? A simţit cineva vreodată versurile astea: „din vremea mea, despre asta-i vorba/când alţii mâncau fripturi, noi reîncălzeam ciorba”? A murit cineva de foame, fără să aibă un ban în buzunar?? Eu zic că da, dar degeaba. Muzica e făcută într-adevăr să inducă anumite stări de spirit (comercial rap sau alte genuri), foarte corect, dar nu ai cum sa acuzi astfel de oameni de diferite atrocităţi când chiar ei sunt cei care se chinuie prin muzica să ne înveţe anumite lucruri şi să ne arate că acolo unde ei au dat greş noi vom reuşi!

Sau poate mi-am ales eu modelul greşit să-l dau ca exemplu. Bine, uite alţii: Dan Puric, Mircea Dinescu, Gheorghe Dinică. Nu îmi vin în minte, dar sigur dacă ati citi macar o carte scrisa de un autor contemporan ati gasi 2-3 modele pe care sa le urmati si de la care o sa aveţi ce învăţa. Concluzia era ca de ce sa nu scuipam pe mâncarea făcuta de mama în care a pus sudoare şi suflet ca noi să nu murim de foame, şi să nu ne cumpărăm o shaorma mare şi zemoasa din banii pe care tot ea ni i-a dat. Şi asta în timp ce alţii mor de foame în direct la TV!

Respect-OthersNu dai de un om serios în ziua de azi, sunt profund dezamăgit, şi mă miram unde-s prietenii mei ăia mulţi? Puţinii care îi am sunt mândru de ei, mândru că reuşesc să împart seară de seară, afară sau la telefon, un pahar de bere şi un sfat sau o vorba bună. La urma urmei, tu fă ce vrei, reneagă-mă dar ascultă-mă, iubeşte-ţi aproapele şi ţine-l lângă tine, la urma urmei, împărţiţi acelaşi băţ pe care amândoi îl aduceţi înapoi, băţ aruncat de marii magnaţi care se joacă acum cu mintea ta şi ţi-o prostesc la infinit. Numai în doi veţi trece mai uşor peste 😉

Cunoaşte apoi judecă

Îţi scriu ţie , omule care mă deteşti. Regret că numai tu cunoşti motivele pentru care mă urăşti aşa de tare. Pentru că eu nu ţi-am greşit vreodată,dar tu continui să mă dispreţuieşti mai tare. Îţi scriu ţie omule cel care mă consideri pe mine vinovat pentru neputinţa ta prin viaţa şi mă găseşti făptaşi în toate necazurile tale, şi eu sunt om şi eu am necazuri dar, dau vina pe mine.  Omule dacă noi nu am reuşit să rămânem aproape asta nu înseamnă că trebuie să fim duşmani, nu trebuie să mă IMG_1704ataci la fiecare pas făcut greşit,pentru că eu am vrut să te ajut, tu te-ai speriat şi ai fugit şi ai căzut iar, dar nu din vina mea,dar tu aşa crezi că eu sunt vinovat.  Dar asta este o alegere care îţi aparţine deplin.  Îţi scriu aceste rânduri pentru că vreau să şti că eu nu te-am urât şi nu te voi urâ vreodată. Te compătimesc pentru ura ta sufletească asupra mea.  Te compătimesc pentru că îţi place rolul de victimă şi pentru că nu eşti capabil să fii obiectiv și sincer. Te compătimesc pentru că te iroseşti atât de mult cu gânduri negative, cu invidia ce mi-o porţi şi cu încercările disperate de a-mi face rău. Omule ar trebuii să înţelegi că defiecare dată când vei vrea să mă loveşti, te vei lovii pe tine, defiecare dată când o să vrei să mă murdăreşti pe mine, te vei murdării pe tine. Eşti prea slab să mă poţi clătina la fiecare lovitură , mult prea slab să mă dobori şi să ma abaţi de la drumul meu. Cred în Dumnezeu şi nu mă încred în tine. Regret că eşti aşa de slab şi de fragil, eşti aşa de temător de tot din jurul tău şi pe mine m-ai găsit vinovat. De ce omule nu faci pace cu tine şi să încetezi a mă detesta? Omule eu scriu pentru că vreau să îţi arăt o parte a lumii aşa de frumoasă, o lume clădită de mine prin rânduri ce îţi bandajează rănile din a ta lume. Eu nu scriu să mă plâng pentru că nu mai am lacrimi nici pentru asta. Să ţii minte tu omule, cât timp vei fi încruntat eu în acea clipă voi fi zâmbitor şi plin de viaţă. Atunci când tu mă înjuri, eu mă rog şi pentru al tău bine chiar dacă tu mă blestemi cu aşa mare patos în cuvinte. Credinţa mea este mult prea mare pentru ca să îţi dau crezare. Tu te victimezezi iar eu încerc să îmi recunosc şi repar greşelile care deja sunt mult prea multe. Omule înceatează să mă urăşti, vin-o să mă cunoşti şi vei regreta toate cele spuse de mine omule. Semnat Bică Ionuţ Laurenţiu

Stare de sevraj

confuzcând sunt treaz
trăiesc un coşmar oribil
de-asta umblu haihui
să nu mă simt sensibil…
am trecut prin iad,
prin flamă şi cenuşă
nu sunt nebun, tu înţelege
sunt mic ca o căpuşă.
absolut, prietenul meu pe jumătate,
când vreau sa fiu, sunt criticat
de fiecare-n parte.
vreau sa te văd c-atârni de-o cracă,
spânzurat în limbă,
nu ştii ce vorbeşti
aşa că du-te şi te plimbă!
nu te suport oricine-ai fi
pleacă de tot, pleacă departe
pleacă acum şi nu mă mai citi!
nu sunt un curcubeu,
masticu stări emoţionale colorate…
sunt alb, negru, gri şi difuz,
ăsta nu-s eu, deci cine sunt defapt?
când mă uit în oglindă încă mă simt confuz
simt inima din mine cum bate pe asfalt.
iau lumina din import,
şi-o vând unor dementori nebuni
am un stil unic, şi vreau sa tot adopt
versuri în taină
din cartea marilor minuni…

Melancolie

Era un înger mare-n aripi ce se oprisevisand

Brusc în faţa mea şi începuse a mă certa aprig

Nu-nţelegeam îmbufnarea lui prea sfântă pe moment

Că la răscruci de gânduri am un înpediment de vise

Şi-n ochii mei luminile sunt stinse dar totu-i o culoare vie

Eu,îngere te-aştept fără supărare să-mi apari în cale

Şi lasă-mă o viaţă chiar de trebuie să aştept momentul

Că pe zi ce trece se rupe pergamentul ce mi-l numeşti destin

Se umple paharul ca unul ce se toarnă în el vin din bob burgund

Şi toate astea se pierd în fum şi lacrimi când stau gânditor

Lângă un foc nimicitor ce se înteţeşte cu suspine nesfârşite

TImpul îmi este duşman fără să îl văd la chip vreodată

Se răzbună asupra mea doar privindu-mă-n oglindă

Când pe fruntea mea mai apare câte o dungă ce nu se curbează.

Soarele nopţii

Se stinge o zi se aprinde o nouă noapte de cenuşăHDR22

Moare un om,apare un înger, printre suflete aride

Mâna mea scrie cuvinte mult prea morbide

Într-o nuanţă de toamnă în braţe cu o copiliţă sfântă

Cu zâmbet de prinţesă şi voce caldă ca de o mierlă unică

În a mea privire se citeşte bucuria alături de ea tristeţea

Se contopesc ca prin minune şi eu redau lucrurile pe cunune

Peste tot în juru-mi sunt fapte bune de la fiecare om , fără de nume

Luna-mi este sus de veghe îmi luminează calea chiar de nu mă vede

O strig pe nume şi-mi apare-n cale ca o pasăre vine din zare

Cuibul ei cerul cel mare plin de puf de îngeri largi în aripi

Palizi pomi se culcă mult prea devreme tremurând de frig, dezveliţi de frunze.

Argintie frunză

Tu om ce îţi cauţi menirea, eu doar ce-am pierdut-oHDR4

Sub o adiere de vânt cad în văzduh şi te salut cu drag

Că acum am ajuns în prag de viaţă şi chiar îmi iau adio

Când pasul tău grăbit peste mine are să vie neştiutor…

Glasul meu de mierlă tu n-ai să îl auzi vreodată

Spânzurat în tăcere toate lucrurile parcă-s de sticlă şlefuită

Şi ciobită la colţuri ce în fiecare seară mai cade o bucată

Printre crăcile aride păsări îşi părăsesc cuibul drag şi cald şi pleacă

Eu poet somnoros ce merg pe străzi şi nu realizez că totul e pierdut

Sub o matie adamică pornşte întreaga suferinţă ce va ţine o viaţă

Că prin juru-mi toate îşi pierd din speranţe când eu stau şi scriu

Pecetluite gânduri pe foaia de argint ce nu se îndoaie la colţuri