Nostalgia sufletului


Trăiesc mereu cu frica ca îngerii mă vor uitanuages_n_amp_bl_Lune

Şi eu mă voi pierde printre mormintele de piatră

Sufletu-mi are să zacă învelit între aripi de demoni

Şi lucrurile sfânte nu-mi vor mai fi date să le văd vreodată

Cu gândul la clipa de altă dată mă tot feresc şi-acum de prezent

Un om omniprezent ce-mi narez viaţa aşa de mută şi dramatică

E o antică poveste încă de la primul vers scris la răscruce de durere

Când mă aşez uşor peste gândurile mele şi aduc altele în plus

Văd luna cum apare printre stele deja sus şi ea stă aşa de singură

Un muritor ca mine doar cu privirea o va putea îmbrăţişa

Şi zâmbetul meu într-un final se va şterge şi vor urma doar lacrimi

Ce-mi vor îngropa chipul intr-o mare moartă urmată de pierzare

Îngerii mă reneagă, vremea asta nu îmi dă deloc crezare

Rămân pe loc cu luna mea ce-a mare şi cu stele căzătoare

A mea va mai apărea la următoarea seară?

Reclame

6 gânduri despre “Nostalgia sufletului

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.