Gândurile mele


Poate că mor şi daia îţi tot scriu într-una151351346281925

Se lasă peste mine grea,se aşterne bruma

Şi eu tot te caut,dar imi eşti de negăsit

Îngere te rog să apari la răsărit,că ard mocnit

Rănile mă dor şi-s de neînchipuit vocile din mintea mea

Ce mă îndrumă către viaţa ce-a mai grea ce-am să o reneg

Iubirea mea îmi pare rău că de-acum am să te înec în lacrimi

Dar te rog să-mi dai iertare,că inima mea cerea mereu pierzare

Când în braţele tale totul căpăta o nuanţă de  culoare

Acum pe străzile astea sunt doar păsări călătoare fără de crezare

Că în privirea mea e soarele ce moare şi luna căzătoare

Stelele-s pe cer şi eu scriu alături de luceafăr ce e încă trez…

Şi stau acum şi mă gândesc că prin viaţa asta hoinăresc

Sunt un scriitor pierdut prin rânduri tipărite veşnic.

Reclame

7 gânduri despre “Gândurile mele

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s