Îngerii rămând neschimbați


Același înger tulbură tăcerea cea morbidălarge (1)

Ce se zguduie la fiecare bătaie de aripă

Și arde fiecare colț de frică ce zace în mine

Prin ochii mei trec necontinite sentimentele stinghere

Mă prind de mâini să zbor cu ele în amazon de stele

Mă fac că nu le văd și am să trec de ele că-mi blestem zilele

Peste mâini mă lovesc cu aceiaș ură ce mi-o tot port

Că acel gând răul eu îl mai suport și într-una mă strofoc

Pe o parte și pe altă mă tot întorc în miezul serii dulci

Te am iubito lângă mine și-ți sărut buzele somnoroase

Pernele astea parcă sunt din ace, ce mă țin treaz o noapte

Cu luna tot departe,rămân veșnic omul scos din cartea de povești

Aș vrea cândva îngere să le răscolești și să citești greu din ele

Și ai să vezi că numele meu nu-i gravat pe-acolo,și e tare greu

Că poveștile sunt scrie de eul meu ce acum e pe moarte.

Reclame

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.