Gândurile unui pom


Am obosit să mai stau singur și putredenhanced-buzz-wide-29437-1335893508-2

În mijloc de câmpie în care culoarea e palidă

La masa mea nu mai stă nimeni , nu mai aud copii

Jocul lor bag de seamă că sa cam terminat

Iar eu pom robust încă nu am fost tăiat

Am fost uitat de oameni uitat de Dumnezeu

Mă bate ploaia și vântul tot mai greu

Brațele-mi sunt atârnate nici frunze nu mai am

Și soarele începe să mă ocolească tot mai des

Îl zăresc doar la apus și-apoi un gol imens

Nici câinii nu mă mai latră nici nu se obosesc

Sunt pierdut pe veșnicie sub un cer imens

Stele fără de sens privirea îmi ocolesc

De ce rădăcinile mele așa de bine vă țineți?

Mașini zac lângă mine fără nici o călătorie…

Dar ăsta-mi e gândul negru înainte de bucurie

Că sigur are să mai văd odată copii mici cum îmi dau roată.

Reclame

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s