Liniştea pierdută


Şad la umbră de pom şi scriubook-cartoons-06

Citesc versuri pe care nici eu nu credeam

Că le mai ştiu dar totuşi mi-le amintesc

Cu părul cărunt lângă cimitir, cu o foaie şi un pix

Eu desemnez viaţa şi adorm suflete pătimaşe

Făptaşe îmi sunt rândurile încolonate peste linie

Cuvintele mele sunt despărţite de-o liniuţă ce nu se rupe

Moartea asta nu e pe vrute ea nu îşi cere scuze

Te cheamă cu zâmbetul pe buze şi lacrimi ce nu curg

Mă îndeamnă şi pe mine să o caut în amurg

Frunzele cad şi ele şi nu-şi mai amintesc rostul lor aici

Cuvintele lor de pierzare încă le mai scriu şi acum

Că se prăbuşeau lângă mine fără rămas bun

Le chem , le strig dar ele tot nu vin la mine

Mă cheamă să le mai vorbesc odată să nu mă uite

Vreodată că am fost un prieten bun.

Anunțuri

Da-i tare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s