Plecat în exil

strain in ceataPentru o eternintate îmi vei fi aproape
Simţindu-te aici, in fiecare noapte
Când lumea e departe şi groapa-i pregătită
Tu îngere să-mi fi călăuza iscusită
De Domnul Dumnezeu, că atat îmi e de greu
Să scriu aceste versuri, toamna în troleu
Mă-ndrept spre tine, dar mi-e greu să las în urmă
Un val de ceaţă în spate, acoperindu-mă cu brumă
Mă pierd in nori de praf, întins pe scaunul de plastic
Te port în gând cu mine, dar tot zâmbesc sarcastic
Mă uit pe geam şi văd căderea frunzei tale,
De parcă toamna ai adus pe acest tărâm
Cobor în staţie, lângă non-stop, păşind agale
M-aşez pe jos, la umbra crengilor unui salcâm!

Poezie scrisă în colaborare cu Hetealx

Am rupt din suflet

Rup sufletul din mine ca pe o bucată de pânză5

Subțire și margini de dantelă ce e transparentă

Acoperăți ochii să mă poți vedea mai clar

Lasă-mă să zburd prin mintea ta ca odinioară

Să mă simt liber fără pic de remușcare

Că ți-am smuls din ochi zi de zi o lăcrimioară

Îmi pare rău că am căzut în obsedanta noapte

De fiecare dată când ai să te trezești de dimineață

Să îți amintești zâmbetul meu ce-mi ardea din față

Să îmi uiți ochii ce nu conteneau să înghețe sentimente

Tare aș mai vrea să merg încă odată pe aceste meleaguri

Revederea locurile ce m-au inspirat o viață să le simt aproape

Încă o rimă să o scriu în carte și să mai pun un punct

Să arunc rime ca pe niște săgeți cu plumb ce se scufund adânc.

Tovarăși vechi

Îngerul meu.nevinovat,mai toarnăqueen mary

Licoare în paharele astea de cristal fumuriu

Lăsă-mi glasul să se stingă,să nu îl mai știu

Trezește-mă în viața unui haihui de seară

Să hoinăresc cu el și să beau lacrimi de mioară

Când îmi vor fi zilele amare și luna fără lumini arzătoare

Toarnă te rog,să se umple golul ce mi-l port în suflet

Hai să purcedem o țâră să gândim profund

Că în zilele mele sunt lacul fără fund și fără vietate-n el

Mă înnec pe zi ce trece,apa deja.. devine rece

Îngerul meu vin-o că acum îmi e greu tare…

Când se scurg secundele și se unifică-n minute

Și zilele mele se scriu în file de poveste

Când ard cuvinte să încălzesc unele fapte bune

Să lăsăm cuvintele să ne spună pe nume

Să nu ne încurce atunci când se pierd în brumă..

Un anonim

Când ies pri oraș… mă simt doar un anonim prin acest oraș, nu am vrut ca să fiu cunoscut.. nu mă ajuta cu nimic, dar când ajung acasă mă regăsesc prin foile împrăștiate pe birou și pe jos printre  pixuri seci de pastă. E  rău că prin acest oraș .. persistă tumblr_mp950q2Vbx1qzq158o1_1280monotonia,oriunde te duci vezi aceleași fețe și mereu aceleași comportamente cretine. Tind să cred că aici nu mai e turmă e direct cireadă, toți sunt ghidați dupa cel cu mai multe –like- pe facebook. Nu sunt înțeles pe deplin și am încetat să mai fac asta, nu mai vreau ca lumea să vorbească cu mine doar … curiozitate pentru o întrebare.  Acest oraș începe să mă sece de vlagă tot mai rău și mă simt moleșit , obosit mai tot timpul. E rău , e grav și trist, insipirația mea aici seacă, aici mă simt înlănțuit…legat cu pietre mari de gâd mă afund în marea asta de beton. Printre oameni doar unu sau doi îmi zic salut,restul așteaptă de la mine , deșii … nu prea cred asta, nu meritați nici saluturi .. apăi să mai discut cu unele persoane. Să cobor la nivelul altora nu merită osteneala , am întâlnit oameni ce îmi dădeau replici pe măsura așteptărilor dar nici decum să mă închidă să mai zic ceva. Apreciez încercările dar am crescut într-un mediu care nu a fost rău dar nici bun, viața mea nu e transcrisă 100% prin poezii sau texte și nici nu o voi face.  Orașul ăsta pur și simplu ma renegat și apoi a încercat să mă facă să îl îndrăgesc… o daaa. Niciodată nu voi mai îndrăgii ceea ce am jurat că voi urâ toată viața mea.  Alerg pe străzile orașului ăsta ușor la pas, văd fiecare om, îl analizez, îl văd fix și îi aud gândurile, trec mai  departe așa zi de zi … derulez un film anapoda prin viața mea. Jalnic dar asta este o parte din a mea viața și din al meu oraș….

Love…

Dintr-o scânteie, se naşte un fiorsarut sub bolta instelata

Şi din acel fior, o noapte de amor

Sub cerul argintiu, picurând caţiva stropi

Doi tineri zac timizi, privindu-se în ochi.

 

Şi seara în apus, cei doi sub un alun,

O strângere de mână, defapt, un gând nebun.

Atunci când tot ce-i leagă acum mai e un jurământ,

Doar un sărut va mai desparte cerul de pământ!

 

 

 

 

Ființele din îngeri

Îngerii sunt precum o adiere caldă de vântlarge (1)

Nu ști când apare și te îmbrățișează dulce

Când te sărută pe frunte când îți e încruntată

Îngerul apare ca o bucurie sub un chip uman

Ce te dezlănțuiește de tot ce e inuman

Când in mintea ta zace tot ce nu-ți priește

Îngerul apare și te miluiește cu vorbele lui calme

Liniștește marea pe care urmează să păseștitumblr_mowegpEKD91qzq158o1_1280

Îți alină gândurile pe care nu le închipuiești

Nu primește inimi în dar vrea doar zâmbete

E un grădinar ce întreține planta ta de viață

Ce se usucă sub fiecare rază de soare..

Pe nisipul burgund se oglindesc crabii roșiatici

Și pasul meu grăbit îi ocolește pierdut când cade

Îngerii sunt doar ființe ce ne ocrotesc la greu

Dar îngerii-s ființe,pictate cu lacrimi în ochii mei.

Bătrânul plop

copacul-de-pe-deal-1654Din pământ se naşte şi în pămant se-ntoarce

Un plop bătrân cu crengi sărace

Bătut de vânt şi ploi în serile târzii

Din el se rup şi cad doar frunze argintii.

 

Seara târziu în câmp, când soarele apune după deal,

O bătrânica plânge, în poala plopului, amar

Nu s-a născut fiinţă în toate aceste vremuri

Să nu te consoleze când plângi şi te cutremuri!

 

A trecut timpul peste oameni şi timpul peste sat

Din deal până în vatră, un izvor a mai secat

Un cântec se aude, seara târziu prin ploaie şi potop

A mai trecut încă o zi din viaţa unui plop…

Foto: Alex Marius

Sursa foto: F64