De ce timpul ăsta nu mai are şi el răbdare
E aşa de scurt de parcă are două picioare
Îmi curge printre degete, dar se ridică zi de zi
E dependent de mine dar şi eu de-ale lui apatii
Îmi este frate, dar la chip nu-l ştiu,
Îmi e străin
Trece pe lângă mine c-un caracter hain.
Îmi dă de înţeles că voi trăi în pustietate
Într-o lume de stafii, umblând cu demnitate.
Nu îmi e frică, dar mi-e cam teamă
Că va veni o zi
Când mă va ridaca spre soare
Stea cu care curând mă voi contopi!
Si chiar de-ar fi să-mi prind mâinile de frunzele ruginii
Toamna…
De tine timpule sigur îmi voi aminti!
Ca de mama…
Aşa că te rog vino spre mine şi lasă-te să cazi
Te voi aprinde-n buzunare şi te voi lăsa să arzi!
Poezie scrisă în colaborare cu Hetealx
Anunțuri
timpul nu asteapta… din pacate
ApreciazăApreciază
Timpul este doar un test pentru noi toţi oamenii. Eu aşa îl văd, un examen al vieţii pe care nimeni nu îl trece şi toţi îl picăm. Depinde de cum suntem chemaţi în sala de examen. Unii mai devreme alţii mai târziu.
ApreciazăApreciază
Reblogged this on Graffiti-uri pe pereţii unei gări.
ApreciazăApreciază